1 D upă toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut.

After this, Job opened his mouth and cursed his day (birthday).

2 I ov a zis:

And Job said,

3 „ Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»

Let the day perish wherein I was born, and the night which announced, There is a man-child conceived.

4 P refacă-se în întuneric ziua aceea! Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri, iar lumina să nu strălucească peste ea!

Let that day be darkness! May not God above regard it, nor light shine upon it.

5 N egura şi bezna să o cuprindă, norii să o acopere, întunecimea zilei să o înspăimânte!

Let gloom and deep darkness claim it for their own; let a cloud dwell upon it; let all that blackens the day terrify it (the day that I was born).

6 Î ntunericul să stăpânească noaptea aceea! Să nu se bucure între zilele din an, să nu fie numărată între luni!

As for that night, let thick darkness seize it; let it not rejoice among the days of the year; let it not come into the number of the months.

7 D a, noaptea aceea să fie stearpă, să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!

Yes, let that night be solitary and barren; let no joyful voice come into it.

8 B lestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul!

Let those curse it who curse the day, who are skilled in rousing up Leviathan.

9 S telele zorilor ei să fie întunecate, să dorească lumina, dar să nu o primească! Să nu vadă pleoapele dimineţii,

Let the stars of the early dawn of that day be dark; let look in vain for the light, nor let it behold the day’s dawning,

10 p entru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele şi n-a ascuns necazul de ochii mei.

Because it shut not the doors of my mother’s womb nor hid sorrow and trouble from my eyes.

11 D e ce n-am murit la naştere şi n-am pierit când am ieşit din pântece?

Why was I not stillborn? Why did I not give up the ghost when my mother bore me?

12 D e ce au fost genunchi care să mă primească şi sâni care să mă alăpteze?

Why did the knees receive me? Or why the breasts, that I should suck?

13 A cum aş fi stat culcat şi liniştit, aş fi dormit şi m-aş fi odihnit

For then would I have lain down and been quiet; I would have slept; then would I have been at rest

14 c u împăraţii şi sfetnicii pământului, care şi-au zidit falnice morminte,

With kings and counselors of the earth, who built up desolate ruins for themselves,

15 c u prinţii care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint.

Or with princes who had gold, who filled their houses with silver.

16 S au de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură, ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?

Or was I not a miscarriage, hidden and put away, as infants who never saw light?

17 A colo cei răi nu te mai necăjesc şi acolo cei obosiţi se odihnesc.

There the wicked cease from troubling, and there the weary are at rest.

18 A colo prizonierii se bucură, nu mai aud glasul asupritorului.

There the prisoners rest together; they hear not the taskmaster’s voice.

19 Ş i cel mic şi cel mare sunt acolo, iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.

The small and the great are there, and the servant is free from his master.

20 D e ce i se dă lumină celui nenorocit şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,

Why is light given to him who is in misery, and life to the bitter in soul,

21 c elor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine, care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,

Who long and wait for death, but it comes not, and dig for it more than for hidden treasures,

22 c elor care nu mai pot de bucurie şi de veselie când găsesc mormântul,

Who rejoice exceedingly and are elated when they find the grave?

23 o mului a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?

to a man whose way is hidden, and whom God has hedged in?

24 G emetele îmi sunt pâinea, şi suspinele mi se varsă ca apa.

For my sighing comes before my food, and my groanings are poured out like water.

25 L ucrul de care mă temeam a venit asupra mea şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.

For the thing which I greatly fear comes upon me, and that of which I am afraid befalls me.

26 N -am nici pace, nici tihnă, n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“

I was not or am not at ease, nor had I or have I rest, nor was I or am I quiet, yet trouble came and still comes.