1 D upă toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut.

Después de eso, Job habló y maldijo el día de su nacimiento.

2 I ov a zis:

Y dijo:

3 „ Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»

«Que perezca el día en que me concibieron, y la noche en que dijeron: “¡Ya nació un varón!”

4 P refacă-se în întuneric ziua aceea! Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri, iar lumina să nu strălucească peste ea!

Que se oscurezca ese día, y que Dios en lo alto no lo tome en cuenta. Que ese día el sol deje de brillar,

5 N egura şi bezna să o cuprindă, norii să o acopere, întunecimea zilei să o înspăimânte!

y las tinieblas de muerte lo oscurezcan. Que lo envuelva un manto de oscuridad y lo deje como un día horrible y bochornoso.

6 Î ntunericul să stăpânească noaptea aceea! Să nu se bucure între zilele din an, să nu fie numărată între luni!

Que sea esa noche todo oscuridad; que nadie la cuente entre los días del año; ¡que no sea incluida en ninguno de los meses!

7 D a, noaptea aceea să fie stearpă, să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!

Que sea contada como una noche estéril, en la que nadie emitió un solo grito de alegría.

8 B lestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul!

Que maldigan esa noche los que conjuran al mar, los que saben despertar al furioso Leviatán.

9 S telele zorilor ei să fie întunecate, să dorească lumina, dar să nu o primească! Să nu vadă pleoapele dimineţii,

Que no brillen las estrellas en el alba, ni llegue nunca la esperada luz; ¡que no se vea la luz de la mañana!

10 p entru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele şi n-a ascuns necazul de ochii mei.

»¿Por qué no fue cegado el vientre de mi madre? ¿Por qué no se escondió de mis ojos la miseria?

11 D e ce n-am murit la naştere şi n-am pierit când am ieşit din pântece?

¿Por qué no morí dentro de su vientre, o al momento mismo de nacer?

12 D e ce au fost genunchi care să mă primească şi sâni care să mă alăpteze?

¿Por qué me recibió entre sus rodillas? ¿Por qué me amamantó en su pecho?

13 A cum aş fi stat culcat şi liniştit, aş fi dormit şi m-aş fi odihnit

¡Ahora estaría yo tranquilo y en reposo! ¡Estaría disfrutando de un sueño sosegado!

14 c u împăraţii şi sfetnicii pământului, care şi-au zidit falnice morminte,

Descansaría entre reyes y ministros, cuyos monumentos hoy están en ruinas;

15 c u prinţii care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint.

¡estaría entre poderosos gobernantes, que llenaban de oro y plata sus palacios!

16 S au de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură, ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?

»¿Por qué no me trataron como a un abortivo, y me enterraron para nunca ver la luz?

17 A colo cei răi nu te mai necăjesc şi acolo cei obosiţi se odihnesc.

En la tumba los malvados no perturban; allí descansan los cansados de vivir;

18 A colo prizonierii se bucură, nu mai aud glasul asupritorului.

allí reposan de sus penas los cautivos, pues no escuchan más la voz del capataz;

19 Ş i cel mic şi cel mare sunt acolo, iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.

allí los niños y los viejos son iguales, y el esclavo se libera de su amo.

20 D e ce i se dă lumină celui nenorocit şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,

»¿Por qué llega a ver la luz el que trabaja, y se deja vivir al de espíritu amargado?

21 c elor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine, care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,

Esperan la muerte, y ésta no llega, aunque la anhelan más que al oro,

22 c elor care nu mai pot de bucurie şi de veselie când găsesc mormântul,

¡pero cuán grande es su alegría cuando al fin encuentran el sepulcro!

23 o mului a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?

»¿Para qué vivir en un camino incierto, Donde Dios te cierra el paso?

24 G emetele îmi sunt pâinea, şi suspinele mi se varsă ca apa.

¡Mi pan lo ingiero entre suspiros, y entre lágrimas que corren como el agua!

25 L ucrul de care mă temeam a venit asupra mea şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.

Me ha sobrevenido un temor espantoso; lo que más temía, me ha sucedido.

26 N -am nici pace, nici tihnă, n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“

No encuentro paz ni reposo; vivo intranquilo y en constante turbación.»