1 D umnezeule, scapă-mă, căci mi-au ajuns apele până la gât!

Sálvame, oh Dios, porque las aguas me han llegado hasta el cuello.

2 M ă afund în mâl, nu mai găsesc loc tare; intru în adâncurile apei şi mă înghit şuvoaiele.

Me encuentro hundido en profundo pantano, y no hallo dónde poner el pie. He caído en aguas abismales, y me cubre la corriente.

3 A m obosit strigând, mi s-a uscat gâtul; mi se topesc ochii tânjind după Dumnezeul meu.

Ya me canso de llamar; ronca está mi garganta; mis ojos desfallecen en espera de mi Dios.

4 C ei ce mă urăsc fără motiv sunt mai mulţi decât perii capului meu, mulţi sunt cei ce vor să mă piardă, duşmani ai mei fără temei. Trebuie să dau înapoi ce nu am furat.

Son más los que me odian sin motivo, que los cabellos de mi cabeza. Son muy poderosos mis enemigos, los que sin razón quieren destruirme. ¿Acaso he de pagar lo que no he robado?

5 D umnezeule, Tu-mi cunoşti nechibzuinţa, păcatele mele nu-Ţi sunt ascunse.

Tú, mi Dios, sabes que soy un insensato; mis pecados no son para ti un secreto.

6 F ie ca cei ce nădăjduiesc în Tine să nu se ruşineze din pricina mea, Stăpâne, Doamne al Oştirilor, fie ca cei ce Te caută să nu roşească din pricina mea, Dumnezeule al lui Israel!

Señor, Dios de los ejércitos y Dios de Israel, ¡no permitas que por mi culpa sean avergonzados los que en ti confían! ¡No permitas que por mi culpa sean confundidos los que te buscan!

7 D in pricina Ta port eu ocara, şi dezonoarea mi-a acoperit faţa.

Por ti he sido objeto de insultos; ¡mi rostro se ha cubierto de confusión!

8 S unt considerat un străin de către fraţii mei, un venetic de către fiii mamei mele,

Soy un extraño para mis propios hermanos; ¡los hijos de mi madre me desconocen!

9 c ăci râvna pentru Casa Ta mă mistuie şi ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste mine!

Y es que mi amor por tu casa me consume; ¡caen sobre mí los insultos de los que te ofenden!

10 C ând plâng şi postesc, ei mă batjocoresc.

Aflijo mi cuerpo con ayunos y sollozos, y por esto la gente me insulta.

11 C ând îmbrac sacul de jale, ei mă fac de pomină.

Dejé mi ropa y me vestí de cilicio, y ahora soy para la gente motivo de burla.

12 C ei ce stau la poarta cetăţii mă vorbesc, cei ce se îmbată cântă despre mine.

Los consejeros del pueblo hablan mal de mí, ¡y hasta los borrachos me componen parodias!

13 T otuşi eu tot Ţie mă voi ruga, Doamne, pentru vremea bunăvoinţei Tale. Dumnezeule, în marea Ta îndurare, răspunde-mi cu izbăvirea Ta sigură!

Pero yo oro a ti, Señor, en el momento de tu buena voluntad; ¡escúchame, Dios mío, por tu gran misericordia y por la verdad de tu salvación!

14 I zbăveşte-mă din noroi, să nu mă afund! Să fiu izbăvit de cei ce mă urăsc şi de adâncurile apei!

¡Sácame del lodo! ¡No dejes que me hunda! ¡Líbrame de los que me odian, y de las aguas profundas!

15 Ş uvoaiele apelor să nu mă ducă, să nu mă înghită adâncul, să nu se închidă deasupra-mi gura gropii!

¡No dejes que me ahogue la corriente! ¡No permitas que me trague el abismo, ni que este pozo cierre sobre mí sus fauces!

16 D oamne, răspunde-mi, căci îndurarea Ta este atât de bună! După mila Ta cea mare, întoarce-Ţi faţa spre mine!

Señor, por tu bondad y misericordia, ¡respóndeme! Por tu infinita piedad, ¡dígnate mirarme!

17 N u-Ţi ascunde faţa de robul Tău, căci sunt în necaz, ci răspunde-mi degrabă!

¡No le vuelvas la espalda a este siervo tuyo! ¡Date prisa, y escúchame, que estoy angustiado!

18 A propie-Te de sufletul meu şi răscumpără-mi-l! Din pricina celor ce mă urăsc, scapă-mă!

¡Acércate, y ven a salvarme la vida! ¡Líbrame, por causa de mis enemigos!

19 T u cunoşti ocara mea, ruşinea mea, dezonoarea mea şi pe toţi duşmanii mei.

Tú sabes de mi afrenta, mi confusión y mi oprobio; ante ti están todos mis adversarios.

20 O cara mi-a frânt inima, mi-a îmbolnăvit-o. Tânjesc după compasiune, dar nu este, după mângâietori, dar nu-i găsesc.

Las burlas me han roto el corazón, y estoy acongojado. Esperaba compasión, y nadie me la tuvo; alguien que me consolara, y a nadie hallé.

21 C i ei îmi pun în mâncare venin, iar pentru setea mea îmi dau să beau oţet.

Cuando tuve hambre, me dieron ajenjo; cuando tuve sed, me dieron vinagre.

22 S ă li se prefacă într-o cursă masa întinsă înaintea lor, iar bunăstarea – într-un laţ!

¡Que sean sus banquetes una trampa para ellos! ¡Que sus sacrificios de paz les sean un tropiezo!

23 S ă li se întunece ochii ca să nu mai vadă! Fă să li se clatine mereu coapsele!

¡Que sus ojos se nublen y pierdan la vista! ¡Haz que pierdan para siempre su vigor!

24 V arsă-Ţi furia peste ei şi să-i ajungă mânia Ta aprinsă!

¡Descarga tu enojo sobre ellos! ¡Que el furor de tu enojo los alcance!

25 F ie-le locuinţa pustiită şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!

¡Que sea destruido su campamento, y no haya en sus tiendas quien las habite!

26 Ş i aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine şi povestesc suferinţa celor răniţi de Tine.

Porque persiguen al que tú has herido, y divulgan el dolor de los que tú has golpeado.

27 A daugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor şi fă să nu ajungă la dreptatea Ta!

Añade maldad a su maldad; ¡no les concedas tu perdón!

28 Ş terge-i din Cartea celor vii şi nu-i scrie alături de cei drepţi!

¡Bórralos del libro de la vida! ¡Que no queden registrados entre los justos!

29 E u însă sunt necăjit şi îndurerat; fie ca mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă pună la adăpost într-un loc înalt!

Pero a mí, que estoy pobre y afligido, ¡ponme, oh Dios, en alto con tu salvación!

30 A tunci voi lăuda prin cântec Numele lui Dumnezeu şi-L voi mări prin mulţumiri!

Así alabaré entre cánticos tu nombre; ¡te exaltaré con alabanzas!

31 A cest lucru va fi mai plăcut Domnului decât un bou sau un viţel cu coarne şi copite.

Así, Señor, te agradarás de mí más que si te ofreciera un toro o un becerro.

32 C ei necăjiţi vor vedea şi se vor bucura. Trăiască inima voastră, a celor ce căutaţi pe Dumnezeu,

Al ver esto, los oprimidos se alegrarán. Busquen a Dios, y vivirá su corazón;

33 c ăci Domnul ascultă pe cei sărmani şi nu-i dispreţuieşte pe cei luaţi captivi dintre ai Lui!

porque el Señor escucha a los menesterosos, y no rechaza a los que están prisioneros.

34 S ă-L laude cerul şi pământul, mările şi tot ce mişună prin ele,

¡Que lo alaben los cielos y la tierra, los mares y todo lo que hay en ellos!

35 c ăci Dumnezeu va mântui Sionul şi va construi cetăţile lui Iuda! Ei vor locui acolo şi le vor moşteni;

Dios salvará a Sión, y reconstruirá las ciudades de Judá, y su pueblo las recuperará y las habitará.

36 u rmaşii robilor Săi le vor moşteni şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.

Los descendientes de sus siervos las heredarán, y los que aman su nombre habitarán en ellas.