1 Î n vremea aceea, zice Domnul, osemintele regilor şi ale conducătorilor lui Iuda, osemintele preoţilor şi ale profeţilor şi osemintele locuitorilor Ierusalimului vor fi scoase din mormintele lor,

»Cuando llegue el momento, se sacarán de sus sepulcros los huesos de los reyes de Judá y de sus príncipes, los huesos de los sacerdotes y de los profetas, y los huesos de los habitantes de Jerusalén. —Palabra del Señor.

2 v or fi întinse în faţa soarelui, a lunii şi a întregii oştiri a cerului, a acelora pe care ei i-au iubit, i-au slujit, i-au urmat, i-au căutat şi s-au închinat înaintea lor. Nu vor mai fi adunate, nici îngropate, ci vor fi un gunoi pe faţa pământului.

»Puesto que ellos amaron y sirvieron al sol, a la luna y a todo el ejército del cielo, y se postraron delante de ellos y los siguieron y consultaron, sus huesos no serán recogidos ni enterrados, sino que serán lanzados a esos astros, y se quedarán tirados como estiércol sobre la faz de la tierra.

3 Î n toate locurile unde îi voi izgoni, toţi cei ce vor supravieţui din acest neam rău vor prefera mai degrabă moartea decât viaţa, zice Domnul Oştirilor.“ Păcat şi pedeapsă

A dondequiera que yo arroje a los pocos sobrevivientes de esta mala generación, éstos preferirán morir antes que seguir viviendo. —Palabra del Señor de los ejércitos.

4 „ Spune-le că aşa vorbeşte Domnul: «Cine cade şi nu se mai ridică? Cine se abate din drum fără să se întoarcă iarăşi?

»También les dirás: “Así ha dicho el Señor: ¿Acaso el que cae no se levanta? ¿Y acaso el que se desvía no vuelve al camino?

5 D e ce atunci cei din poporul acesta se abat din drum, iar Ierusalimul stăruie în apostazie? Ei se întăresc tot mai mult în înşelătorie şi refuză să se întoarcă?

¿Por qué, entonces, este pueblo de Jerusalén es rebelde todo el tiempo? Se aferran al engaño, y no quieren volverse a mí.

6 A m ascultat cu atenţie, dar ei nu rostesc ceea ce este drept. Nici unuia nu-i pare rău de răul lui şi nu se întreabă: ‘Ce am făcut?’. Toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă în luptă.

Les he prestado atención, y he escuchado lo que dicen. No hablan con rectitud, y no hay nadie que se arrepienta de su maldad. Nadie se pregunta: ‘¿Pero qué he hecho?’ Son como caballos desbocados en medio de una batalla: cada uno corre como mejor le conviene.

7 P ână şi barza îşi cunoaşte timpul ei pe ceruri; turturica, lăstunul şi cocorul iau aminte la timpul când trebuie să vină. Dar poporul Meu nu cunoaşte porunca Domnului.

Hasta la cigüeña en el cielo sabe cuándo ha llegado su tiempo. La tórtola, la grulla y la golondrina respetan los tiempos de su llegada. ¡En cambio, mi pueblo no conoce la justicia de su Señor!”

8 C um puteţi spune: ‘Suntem înţelepţi, căci avem Legea Domnului!’, când, de fapt, pana mincinoasă a scribilor a transformat-o într-o minciună?

»¿Cómo pueden decir que son sabios, y que la ley del Señor está con ellos? Lo cierto es que la pluma mentirosa de los escribas la ha convertido en mentira.

9 Î nţelepţii sunt daţi de ruşine, sunt îngroziţi şi capturaţi. De vreme ce au respins Cuvântul Domnului, ce fel de înţelepciune au ei?

Los sabios se avergüenzan, se espantan y quedan consternados. Es un hecho que aborrecen la palabra del Señor. Entonces, ¿de qué sabiduría hablan?

10 D e aceea, pe soţiile lor le voi da altor bărbaţi şi terenurile lor altor proprietari. Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig; de la profet până la preot, toţi înşală.

Por lo tanto, voy a entregar a otros sus mujeres, y sus campos a quienes los conquisten; porque todos, desde el más pequeño hasta el más grande, sólo siguen sus propios intereses; todos, desde el profeta hasta el sacerdote, sólo saben engañar.

11 E i leagă în mod uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: ‘Pace, pace!’, când nu este pace.

Se les hace fácil sanar la herida de la hija mi pueblo, con sólo decir “¡Paz, paz!” ¡Pero no hay paz!

12 L e este lor ruşine de urâciunile pe care le săvârşesc? Nu, nu le este ruşine deloc; nici măcar nu ştiu să roşească. De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad şi vor fi răsturnaţi, când vor fi pedepsiţi, zice Domnul.

¿Acaso se avergüenzan de los hechos repugnantes que cometen? ¡No les causa la más mínima vergüenza! ¡No saben lo que es tener vergüenza! Por eso les advierto que, cuando los castigue, morirán entre los que van a morir.

13 V oi face să le înceteze recolta, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie, nu vor mai fi smochine în smochin, iar frunzele se vor veşteji. Ceea ce le-am dat va fi luat de la ei. »“

Voy a arrancarlos por completo. No quedarán uvas en la vid, ni higos en la higuera. Todas las hojas se caerán. ¡Voy a quitarles lo que les había dado!» —Palabra del Señor.

14 „ De ce mai staţi în aşteptare? Adunaţi-vă! Să intrăm în cetăţile fortificate şi să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a condamnat la moarte şi ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Lui.

¿Qué hacemos aquí, sentados? ¡Vamos a juntarnos, y entremos en las ciudades fortificadas para morir allí! El Señor nuestro Dios nos ha condenado a morir; nos ha dado a beber aguas amargas, porque pecamos contra él.

15 A şteptam pacea, dar n-a venit nimic bun; aşteptam un timp de vindecare, dar iată că vine numai teroare.

Esperábamos vivir en paz, y no llegó el bien; esperábamos el momento de sanar, y sólo vemos confusión.

16 G âfâitul cailor duşmanilor se aude din Dan; la nechezatul armăsarilor lor se cutremură toată ţara; au venit să devoreze ţara şi tot ce cuprinde ea, cetatea şi pe cei ce locuiesc în ea.“

Desde Dan se oye cómo resoplan los caballos. Tiembla la tierra al escucharse los relinchos de los corceles. Llegaron y acabaron con la tierra y su abundancia, con la ciudad y sus habitantes.

17 „ Iată, voi trimite printre voi nişte şerpi veninoşi, nişte vipere care nu pot fi vrăjite şi care vă vor muşca, zice Domnul.“

«Es que yo estoy lanzando contra ustedes serpientes y áspides, para que los muerdan. Contra ellas, no hay encantamiento que sirva.» —Palabra del Señor. Lamento sobre Judá y Jerusalén

18 „ Durerea mea nu are leac! Inima îmi este sleită în mine!

Es tan grande el dolor que siento, que mi corazón desfallece.

19 I ată, strigătul fiicei poporului meu răsună dintr-o ţară îndepărtată: «Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este Împăratul lui acolo?»“ „De ce M-au provocat la mânie prin chipurile lor cioplite, prin idolii lor străini ce nu sunt de nici un folos?“

Escuchen el clamor de la hija de mi pueblo, que viene de lejanas tierras, y pregunta: «¿Acaso ya no está el Señor en Sión? ¿Acaso ya no está en ella su Rey?» Y el Señor contesta: «¿Por qué me hicieron enojar con sus imágenes talladas y con falsos dioses ajenos?»

20 „ Secerişul a trecut, vara s-a terminat, iar noi tot nu suntem izbăviţi.

Ya ha terminado la cosecha; ya pasó el verano. ¡Y nosotros no hemos sido salvados!

21 S unt zdrobit de durerea fiicei poporului meu; jelesc, iar spaima mă cuprinde.

La ruina de la hija de mi pueblo me tiene destrozado. Me siento apesadumbrado, ¡sobrecogido de terror!

22 N u este nici un balsam vindecător în Ghilad? Nu este nici un doctor acolo? De ce nu este vindecare pentru rana fiicei poporului meu?

¿Acaso ya no hay bálsamo en Galaad? ¿No hay allí ningún médico? Si lo hay, ¿por qué no hay medicina para la hija de mi pueblo?