1 D umnezeule, ne-ai respins, te-ai dezlănţuit împotriva noastră, te-ai mâniat! Acum, întoarce-Te la noi!

Dios nuestro, tú nos has desechado; en tu enojo, nos has dejado sin defensas. ¡Vuélvete ahora a nosotros!

2 A i zguduit ţara şi ai despicat-o. Vindecă-i fisurile, căci se cutremură!

Hiciste que temblara, y hendiste la tierra; ¡rellena sus fisuras, porque se desmorona!

3 A i făcut ca poporul Tău să vadă vremuri grele; ne-ai dat să bem vin, ca să ne clătinăm.

Has hecho que tu pueblo presencie el desastre; nos has hecho beber un vino que aturde.

4 P entru cei ce se tem de Tine însă ai ridicat un steag, sub care să se strângă împotriva arcului. Sela

Has dado a tus fieles la señal de retirada para que se libren de las flechas enemigas.

5 P entru ca preaiubiţii Tăi să fie salvaţi, dă izbăvire prin dreapta Ta şi răspunde-ne!

¡Sálvanos con tu diestra! ¡Respóndenos! ¡Así se salvará tu pueblo amado!

6 D umnezeu a vorbit în sfinţenia Sa: „Voi triumfa, voi împărţi Şehemul şi voi măsura valea Sucot.

En su santuario, Dios ha sentenciado: «Con gran alegría fraccionaré Siquén y dividiré en parcelas el valle de Sucot.

7 A l Meu este Ghiladul, al Meu este şi Manase; Efraim este coiful Meu, iar Iuda – sceptrul Meu.

Galaad y Manasés me pertenecen, Efraín es un yelmo en mi cabeza, y Judá es un cetro en mi mano.

8 M oab este vasul în care Mă spăl. Deasupra Edomului Îmi arunc încălţările, iar strigătele Mele de triumf se aud peste Filistia.“

Moab es la vasija en que me lavo, sobre Edom arrojaré mis sandalias, y sobre Filistea proclamaré mi victoria.»

9 C ine mă va conduce în cetatea fortificată? Cine mă va călăuzi până în Edom?

¿Y quién me dará entrada en Edom? ¿Quién me hará entrar en esa ciudad amurallada?

10 O are nu ne-ai respins, Dumnezeule? Căci Tu, Dumnezeule, nu mai ieşi cu oştirile noastre.

¿No eres tú, mi Dios, quien nos ha desechado? ¿No eres tú quien ya no sale con nuestros ejércitos?

11 D ă-ne ajutor împotriva duşmanului, căci zadarnic este sprijinul dat de om!

Bríndanos tu apoyo contra el enemigo, pues vana resulta la ayuda de los hombres.

12 C u Dumnezeu vom creşte în putere şi El îi va călca în picioare pe duşmanii noştri!

Por ti, Dios nuestro, haremos proezas; ¡tú harás morder el polvo a nuestros enemigos!