1 „ Ascultaţi, ceruri, şi voi vorbi. Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele.

Escúchenme, cielos, que voy a hablar; ¡que oiga la tierra lo que dirán mis labios!

2 C a ploaia să cadă învăţătura mea şi ca roua să curgă cuvintele mele, ca stropii de ploaie pe verdeaţă şi ca aversele pe iarbă.

Mi enseñanza se derramará como la lluvia; mis razonamientos caerán como el rocío. Serán como la llovizna sobre la grama, como gotas de agua sobre la hierba.

3 C ăci voi proclama Numele Domnului. Recunoaşte-ţi măreţia Dumnezeului nostru!

Voy a proclamar el nombre del Señor; voy a enaltecer a nuestro Dios.

4 E l este Stânca, lucrările Lui sunt desăvârşite, căci toate căile Lui sunt drepte. Dumnezeu este credincios şi în El nu este nedreptate, El este drept şi cinstit.

Él es nuestra Roca, y su obra es perfecta; todos sus caminos son de justicia. Es el Dios de la verdad, justo y recto; en él no hay ninguna maldad.

5 E i s-au stricat; spre ruşinea lor ei nu mai sunt fiii Lui, ci o generaţie pervertită şi necinstită.

La corrupción no es suya, sino de sus hijos, que son gente torcida y perversa.

6 A stfel Îl răsplătiţi voi pe Domnul, popor nechibzuit şi neînţelept? Nu este El Tatăl vostru, Creatorul vostru, Cel Ce v-a întocmit şi v-a dat înfăţişare?

Tú, pueblo loco e ignorante, ¿así le pagas al Señor? ¡Él es tu padre! ¡Es tu Creador! ¡Él te hizo y te afirmó!

7 A duceţi-vă aminte de zilele din trecut. Socotiţi anii care au trecut din generaţie în generaţie. Întrebaţi-i pe părinţii voştri şi vă vor învăţa, pe bătrânii voştri şi vă vor spune.

Acuérdate de los tiempos pasados; trae a la memoria los años ya idos. Pregúntale a tu padre, y te lo dirá; y a tus ancianos, y te contarán

8 C ând Cel Preaînalt le-a dat neamurilor moştenirea, când i-a despărţit pe fiii oamenilor, El a aşezat hotarele popoarelor după numărul fiilor lui Israel.

cuando el Altísimo dio su herencia a las naciones, cuando hizo el reparto entre el género humano: él estableció los linderos de los pueblos según el número de los hijos de Israel.

9 C ăci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este moştenirea Lui.

La porción del Señor es su pueblo; Jacob es la herencia que le tocó.

10 E l l-a găsit într-un ţinut pustiu, într-o singurătate plină de urlete deznădăjduite. L-a înconjurat şi s-a îngrijit de el. L-a apărat ca pe lumina ochilor Lui,

Lo encontró en un lugar deshabitado; en un yermo horrible y solitario. Lo atrajo hacía él mismo, y lo instruyó; ¡lo cuidó como a la niña de sus ojos!

11 a semenea vulturului care îşi scutură cuibul şi zboară deasupra puilor, care îşi deschide aripile, îi ia şi-i poartă pe penele lui.

Así como el águila revolotea sobre el nido y anima a sus polluelos a volar, y extiende sus alas y los levanta en vilo, y los sostiene sobre sus alas,

12 D omnul a condus singur pe poporul Său şi nu era nici un zeu străin alături de El.

así también el Señor los guió, sin la ayuda de ningún dios extraño.

13 E l l-a urcat pe înălţimile ţării şi l-a hrănit cu roadele câmpului. L-a hrănit cu miere din stâncă şi cu untdelemn din stânca cea mai tare,

Los hizo ascender a las alturas de la tierra, y les dio a comer los frutos del campo; de la roca los hizo libar dulce miel, ¡del duro pedernal los hizo extraer aceite!

14 c u iaurtul vitelor şi cu laptele oilor, cu grăsimea mieilor, a berbecilor din Başan şi a ţapilor, cu grăsimea boabelor de grâu. Şi ai băut vin, sângele strugurilor.

Los alimentó con leche y mantequilla, con grasa de corderos y carneros de Basán, y con la carne de machos cabríos; les dio a comer del mejor trigo y les dio a beber del mejor vino.

15 I eşurun s-a îngrăşat şi s-a împotrivit! Te-ai îngrăşat, ai devenit greu şi mare! El L-a părăsit pe Dumnezeul Care l-a creat şi a respins Stânca mântuirii lui.

Pero Jesurún engordó y dio de coces (engordó, se llenó de grasa), y abandonó al Dios que lo hizo; ¡menospreció a la Roca de su salvación!

16 E i L-au făcut gelos prin zeii străini şi L-au mâniat prin urâciuni.

Con dioses ajenos despertó sus celos; con sus repugnantes hechos provocó su ira.

17 E i au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu, unor zei pe care nu-i cunoşteau, zei noi, sosiţi de curând, de care strămoşii voştri nu s-au temut.

En vez de ofrecerle sacrificios a Dios, se los ofreció a los demonios, a dioses que nunca antes había conocido; a dioses nuevos, venidos de cerca, a los que sus padres nunca antes adoraron.

18 A ţi părăsit Stânca care v-a creat, aţi uitat pe Dumnezeul Care v-a născut.

Te olvidaste de la Roca que te creó; te olvidaste del Dios que te dio el ser.

19 D omnul a văzut şi i-a dispreţuit; El s-a mâniat pe fiii şi pe fiicele Lui.

El Señor vio esto, y se encendió su ira, porque sus hijos y sus hijas lo menospreciaron.

20 « Îmi voi ascunde faţa de ei, a zis El, şi voi privi la sfârşitul lor, căci sunt o generaţie pervertită, sunt nişte copii necredincioşi.

Entonces dijo: «Les daré la espalda. Voy a ver en qué terminan, porque son una generación perversa; son unos hijos inconstantes.

21 M -au provocat la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu şi M-au mâniat prin idolii lor de nimic. De aceea şi Eu îi voi provoca la gelozie prin ceea ce nu este un popor; îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.

Despiertan mis celos con sus ídolos; ¡provocan mi enojo con dioses que no son dioses! Pero yo también los provocaré a celos con un pueblo que no es pueblo; provocaré su enojo con una nación insensata.

22 C ăci focul mâniei Mele s-a aprins şi va arde până în adâncul Locuinţei Morţilor. Va distruge pământul împreună cu recoltele lui şi va arde temeliile munţilor.

Porque mi ira es un fuego ardiente, y arderá hasta las profundidades del sepulcro; devorará la tierra y sus frutos, y consumirá los fundamentos de los montes.

23 V oi aduce nenorociri peste ei, voi arunca toate săgeţile Mele împotriva lor;

Amontonaré sobre ellos calamidades; ¡lanzaré contra ellos mis saetas!

24 v or fi vlăguiţi de foamete, mâncaţi de molimă şi distruşi cu asprime. Voi trimite împotriva lor colţii animalelor sălbatice şi veninul şerpilor.

El hambre, la fiebre y la peste los consumirán, y acabarán con ellos; también enviaré contra ellos colmillos de fieras y el veneno de serpientes de la tierra.

25 P e drum vor pieri de sabie, iar în odăi vor pieri de groază. Vor pieri şi tânărul, şi fecioara, şi copilaşul, şi bătrânul.

Afuera, los aniquilará la espada; adentro de sus casas, los dominará el terror; lo mismo a jóvenes que a doncellas, lo mismo a niños de pecho que a gente anciana.

26 A m zis că îi voi zdrobi şi le voi şterge amintirea printre neamuri,

»Yo había jurado que los esparciría muy lejos, que pondría fin a su memoria entre los hombres,

27 d ar mă tem de insultele duşmanilor, ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească singuri şi să zică: ‘Tăria mâinilor noastre, şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri!’»

pero evité las provocaciones del enemigo, para que no se envanecieran sus adversarios. No quise que creyeran que todo esto lo había hecho su propia mano, y no el Señor.

28 E i sunt un neam lipsit de sfat şi nu mai există discernământ în ei.

Porque son una nación carente de buen juicio: no tienen capacidad de entendimiento.

29 D acă ar fi fost înţelepţi, ar fi înţeles aceasta şi s-ar fi gândit la ceea ce li se va întâmpla.

¡Si al menos fueran sabios y entendieran esto, Y se dieran cuenta del fin que les espera!

30 C um ar fi putut unul să urmărească o mie sau doi să pună pe fugă zece mii, dacă nu i-ar fi vândut Stânca lor şi dacă Domnul nu i-ar fi întemniţat?

¿Cómo podría un solo hombre perseguir a mil, si yo, el Señor, no se los hubiera vendido? ¿Cómo podrían sólo dos poner en fuga a diez mil, si yo, su Roca, no se los hubiera entregado?»

31 C ăci stânca lor nu este ca Stânca noastră, chiar şi duşmanii noştri înţeleg aceasta.

La roca de aquellos no es como nuestra Roca, y hasta nuestros enemigos pueden constatarlo.

32 V iţa lor izvorăşte din via Sodomei şi din câmpiile Gomorei. Strugurii lor sunt plini de venin, iar ciorchinii sunt amari.

La vid de ellos es de la vid de Sodoma, ¡es de los campos de Gomorra! Sus uvas son uvas ponzoñosas, y producen racimos de amargura.

33 V inul lor este venin de şerpi, veninul cobrelor nemiloase.

Su vino es un veneno de serpientes, ¡no es sino mortal ponzoña de áspides!

34 O are nu este păstrat lucrul acesta la Mine şi pecetluit printre comorile Mele?

«¿Acaso no he guardado esto conmigo, y lo tengo sellado entre mis tesoros?

35 A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti! Vine vremea când le vor aluneca picioarele, întrucât zilele distrugerii sunt aproape şi destinul lor se va grăbi.

A mí me corresponde tomar venganza; ¡en su momento caerán, y les daré su merecido! Ya se acerca el día de su aflicción; ¡pronto viene lo que les tengo preparado!»

36 C ăci Domnul Îşi va judeca poporul, dar va avea milă de robii Săi când va vedea că li s-a dus puterea şi că n-a mai rămas nimeni, nici întemniţat, nici liber.

Sí, el Señor juzgará a su pueblo, y por amor de sus siervos cambiará de parecer al ver que su fuerza se ha debilitado y que ya no quedan siervos ni libres.

37 « Unde le sunt zeii, va întreba El, stânca ce le slujea drept adăpost,

Entonces dirá: «¿Y dónde están sus dioses, esas rocas en las que se refugiaban,

38 z eii ce se hrăneau cu grăsimea jertfelor lor şi care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se ridice ca să vă ajute! Să vă ofere un adăpost!

que se comían la grasa de sus sacrificios, y bebían el vino de sus libaciones? ¡Que se levanten y vengan a ayudarlos! ¡Que vengan a defenderlos!

39 V edeţi acum că Eu Însumi sunt El! Nu mai există alt dumnezeu în afară de Mine. Eu dau la moarte şi tot Eu aduc la viaţă, Eu zdrobesc şi tot Eu vindec şi nimeni nu poate izbăvi din mâna Mea.

Reconozcan ahora que yo soy Dios, y que no hay otros dioses conmigo. Yo doy la vida, y yo la quito; yo hiero de muerte, y yo devuelvo la vida, y no hay nadie que pueda evitarlo.

40 Î mi ridic mâna spre cer şi declar: Viu sunt Eu pe vecie,

Yo levanto la mano hacia los cielos y juro que vivo para siempre,

41 c ă Îmi voi ascuţi fulgerul sabiei Mele şi voi începe, cu mâna Mea, să fac judecată. Mă voi răzbuna pe duşmanii Mei şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc.

Cuando afile mi espada reluciente y eche mano de ella en el juicio, tomaré venganza de mis enemigos y a los que me odian les daré su merecido.

42 V oi face ca săgeţile Mele să se îmbete de sânge, iar sabia Mea se va hrăni cu carne, cu sângele celor ucişi şi al captivilor, şi cu capetele conducătorilor duşmanilor.»

Empaparé de sangre mis saetas, y mi espada se saciará de carne viva; de la sangre de los heridos y de los cautivos, de las cabezas de mis enemigos de larga melena.»

43 B ucuraţi-vă, neamuri, împreună cu poporul Lui, pentru că El va răzbuna sângele slujitorilor Lui, se va răzbuna pe duşmanii Lui şi va face ispăşire pentru ţara şi poporul Lui.“

Ustedes las naciones, alaben al pueblo del Señor, porque él vengará la sangre de sus siervos y tomará venganza de sus enemigos; ¡él hará expiación por la tierra de su pueblo!

44 D eci Moise a venit împreună cu Iosua, fiul lui Nun, şi a rostit toate cuvintele acestei cântări în auzul poporului.

Moisés se presentó ante el pueblo y, junto con Josué hijo de Nun, les repitió todas las palabras de este cántico.

45 C ând Moise a terminat de rostit toate cuvintele acestea către întreg Israelul,

Y cuando Moisés terminó de recitar todas estas palabras ante todo Israel,

46 l e-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care eu vi le-am rostit astăzi, astfel încât să porunciţi copiilor voştri să păzească şi să împlinească toate cuvintele acestei Legi.

les dijo: «Entréguense de corazón a cumplir todas las palabras de esta ley que hoy les he expuesto, y vean que sus hijos las cumplan, y ocúpense de cumplirlas.

47 C ăci nici un cuvânt nu este fără însemnătate, ele sunt viaţa voastră. Prin cuvintele acestea vă veţi lungi zilele în ţara voastră pe care o veţi stăpâni după ce veţi traversa Iordanul.“ Moise priveşte ţara de pe muntele Nebo

No se trata de palabras sin sentido, sino que se trata de su propia vida. Por medio de esta ley ustedes prolongarán su vida sobre la tierra al otro lado del Jordán, adonde ahora se dirigen para tomar posesión de ella.» Moisés contempla la tierra de Canaán

48 Î n aceeaşi zi Domnul i-a vorbit lui Moise:

Ese mismo día el Señor habló con Moisés. Le dijo:

49 „ Urcă-te pe muntele Abarim, adică pe muntele Nebo, în ţara Moab, care este înaintea Ierihonului şi priveşte Canaanul pe care Eu îl dau lui Israel în stăpânire.

«Sube al monte Abarín, a la cumbre del monte Nebo, que está en la tierra de Moab, frente a Jericó, y contempla la tierra de Canaán, que yo doy a los hijos de Israel como su propiedad.

50 T u vei muri pe muntele pe care te vei urca şi vei fi astfel adăugat la strămoşii tăi, după cum fratele tău Aaron a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la strămoşii lui,

Allí, en ese monte al cual vas a subir, morirás y te reunirás con tu pueblo, del mismo modo que antes tu hermano Aarón murió en el monte Hor y fue a reunirse con su pueblo.

51 d in cauză că aţi fost necredincioşi faţă de Mine înaintea israeliţilor, la apele Meribei din Kadeş, în pustia Ţin, unde nu M-aţi sfinţit în mijlocul lui Israel.

Allá, en las aguas de Meriba de Cades, en el desierto de Zin, ustedes pecaron contra mí delante de los hijos de Israel, y delante de ellos no me santificaron.

52 T u vei vedea pământul promisiunii de la distanţă, dar nu vei intra în ţara pe care o dau poporului Israel.“

Por eso, sólo verás ante tus ojos la tierra que voy a dar a los hijos de Israel, pero no entrarás en ella.»