1 D oamne, Dumnezeul mântuirii mele, zi şi noapte strig după ajutor înaintea Ta.

Señor, Dios de mi salvación, delante de ti clamo noche y día.

2 S ă ajungă înaintea Ta rugăciunea mea, pleacă-Ţi urechea la cererea mea!

Permite que mi oración llegue a tu presencia; ¡inclina tu oído a mi clamor!

3 M i s-a săturat sufletul de atâtea necazuri şi viaţa mi-a ajuns în pragul Locuinţei Morţilor.

Las calamidades me abruman; ¡ya me encuentro al borde del sepulcro!

4 S unt pus în rândul celor ce se coboară în groapă; am ajuns ca bărbatul lipsit de putere.

¡Hay quienes ya me dan por muerto, pues las fuerzas me abandonan!

5 S unt abandonat printre morţi asemenea celor înjunghiaţi care s-au coborât în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte niciodată şi care sunt îndepărtaţi din mâna Ta.

Me encuentro relegado entre los muertos; como los caídos en batalla que yacen sepultados, y de los cuales ya no te acuerdas, pues fueron arrebatados de tu mano.

6 M -ai aşezat în groapa cea mai de jos, în locuri întunecoase, în adâncuri.

Me arrojaste en profunda fosa; ¡en el lugar de las tinieblas más profundas!

7 Ţ i-ai aşezat mânia peste mine; m -ai copleşit cu toate valurile Tale. Sela

Has descargado tu enojo sobre mí; ¡me has afligido con tus embates de ira!

8 I -ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc, făcându-mă o urâciune pentru ei. Sunt închis, fără de scăpare!

Has alejado de mí a mis conocidos; me has hecho repugnante a sus ojos. Me encuentro encerrado, y no puedo salir;

9 M i s-au înceţoşat ochii din pricina necazului. Strig către Tine, Doamne, în fiecare zi; îmi întind mâinile spre Tine.

La aflicción me nubla los ojos. A ti, Señor, clamo todos los días; ¡a ti extiendo mis manos!

10 F aci Tu oare minuni pentru cei morţi? Oare sufletele morţilor se scoală ca să Te laude? Sela

¿Acaso manifiestas tus maravillas a los muertos? ¿Se levantarán los muertos a alabarte?

11 O are în mormânt se povesteşte despre îndurarea Ta şi în Locul Nimicirii despre credincioşia Ta?

¿Acaso en el sepulcro se alaba tu misericordia? ¿Se proclama acaso tu verdad entre los muertos?

12 O are minunile Tale sunt cunoscute în întuneric şi dreptatea Ta – pe tărâmul uitării?

¿Hay en las tinieblas quien reconozca tus maravillas, o quien proclame tu justicia en la tierra del olvido?

13 E u însă, Doamne, Ţie Îţi cer ajutorul şi încă din zori Te întâmpin cu rugăciunea mea.

¡Pues yo sí clamo a ti, Señor! ¡Por la mañana dirijo a ti mis oraciones!

14 D oamne, de ce mi-ai lepădat sufletul şi Ţi-ai ascuns faţa de mine?

Señor, ¿por qué me rechazas? ¿Por qué escondes de mí tu rostro?

15 Î ncă din tinereţe am fost necăjit şi aproape de moarte; am avut de-a face cu spaimele Tale şi am fost deznădăjduit.

Entre aflicciones, necesidades y temores, desde mi juventud he soportado terribles penas.

16 M ânia Ta a trecut peste mine; înfricoşările Tale m-au sleit.

Tu ira pesa sobre mí, y me abruma; tus terribles ataques me han vencido.

17 T oată ziua mă împresoară ca nişte ape, mă înfăşoară deodată.

Como un diluvio, a todas horas me rodean; ¡me tienen completamente cercado!

18 I -ai îndepărtat de la mine pe apropiaţii mei, pe prietenii mei, pe cei ce mă cunosc, mă aflu în întuneric.

Has alejado de mí a mis amigos y compañeros, ¡y las tinieblas son mi sola compañía!