1 E u sunt bărbatul care a văzut suferinţa sub nuiaua furiei Lui.

Yo soy aquel que ha visto la aflicción bajo el látigo de su enojo.

2 E l m-a condus şi m-a făcut să merg prin întuneric, nu prin lumină!

Me ha llevado por un sendero no de luz sino de tinieblas.

3 D a, El Îşi întoarce mâna împotriva mea toată ziua!

A todas horas vuelve y revuelve su mano contra mí.

4 E l mi-a îmbătrânit trupul şi pielea şi mi-a zdrobit oasele.

Ha hecho envejecer mi carne y mi piel; me ha despedazado los huesos.

5 M -a asediat şi m-a înconjurat cu otravă şi cu nenorocire.

Ha levantado en torno mío un muro de amargura y de trabajo.

6 M -a făcut să locuiesc în întunecimi asemenea celor morţi demult.

Me ha dejado en las tinieblas, como a los que murieron hace tiempo.

7 M -a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa, şi m-a pus în lanţuri grele.

Por todos lados me asedia y no puedo escapar; ¡muy pesadas son mis cadenas!

8 C hiar şi atunci când strig şi plâng după ajutor, El îmi respinge rugăciunea.

Grito pidiéndole ayuda, pero él no atiende mi oración.

9 D rumurile mi le-a blocat cu pietre cioplite şi mi-a întortocheat cărările.

Ha cercado con piedras mis caminos; me ha cerrado el paso.

10 A fost pentru mine ca un urs care stă la pândă şi ca un leu aflat într-un loc ascuns.

Como un oso en acecho, como león agazapado,

11 M -a abătut de la căile mele, m-a sfâşiat şi m-a lăsat pustiit.

me desgarró por completo y me obligó a cambiar de rumbo.

12 Ş i-a încordat arcul şi m-a făcut ţinta săgeţii Lui.

Tensó su arco y me puso como blanco de sus flechas.

13 M i-a străpuns inima cu săgeţi din tolba Lui.

Me clavó en las entrañas las saetas de su aljaba.

14 A m ajuns de râsul tuturor celor din poporul meu. Sunt batjocorit toată ziua în cântecele lor.

Todo el tiempo soy para mi pueblo motivo de burla.

15 M -a îndestulat cu ierburi amare şi m-a săturat cu pelin.

¡Me ha llenado de amargura! ¡Me ha embriagado de ajenjo!

16 M i-a zdrobit dinţii cu pietriş şi m-a culcat în cenuşă.

Me ha roto los dientes, me ha cubierto de ceniza;

17 M i-a luat pacea şi am uitat ce înseamnă fericirea.

Ya no sé lo que es tener paz ni lo que es disfrutar del bien,

18 A m zis: „S-a dus puterea mea de viaţă şi ceea ce nădăjduiam de la Domnul! “

y concluyo: «Fuerzas ya no tengo, ni esperanza en el Señor.»

19 Î mi amintesc de durerea şi de rătăcirea mea, de amărăciune şi de pelin.

Tan amargo como la hiel es pensar en mi aflicción y mi tristeza,

20 S ufletul meu îşi aduce aminte mereu de ele şi se întristează în mine.

y lo traigo a la memoria porque mi alma está del todo abatida;

21 D ar iată ce-mi vine în minte şi ce mă face să mai nădăjduiesc:

pero en mi corazón recapacito, y eso me devuelve la esperanza.

22 „ Îndurările Domnului nu s-au sfârşit, mila Lui nu este la capăt.

Por la misericordia del Señor no hemos sido consumidos; ¡nunca su misericordia se ha agotado!

23 E le se înnoiesc în fiecare dimineaţă; mare este credincioşia Ta!“

¡Grande es su fidelidad, y cada mañana se renueva!

24 A m zis sufletului meu: „ Domnul este moştenirea mea şi de aceea voi nădăjdui în El!“

Por eso digo con toda el alma: «¡El Señor es mi herencia, y en él confío!»

25 D omnul este bun cu cel ce nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.

Es bueno el Señor con quienes le buscan, con quienes en él esperan.

26 B ine este să aştepţi în tăcere izbăvirea Domnului.

Es bueno esperar en silencio que el Señor venga a salvarnos.

27 E ste bine ca omul să poarte un jug în tinereţea lui.

Es bueno que llevemos el yugo desde nuestra juventud.

28 S ă stea singur şi să tacă, fiindcă Domnul l-a aşezat pe gâtul lui;

Dios nos lo ha impuesto. Así que callemos y confiemos.

29 s ă-şi umple gura cu ţărână – s-ar putea să mai existe nădejde;

Hundamos la cara en el polvo. Tal vez aún haya esperanza.

30 s ă-şi dea obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de insulte!

Demos la otra mejilla a quien nos hiera. ¡Cubrámonos de afrentas!

31 F iindcă Stăpânul nu respinge pentru totdeauna.

El Señor no nos abandonará para siempre;

32 C i, când mâhneşte pe cineva, se îndură iarăşi de el, după bunătatea Lui cea mare.

nos aflige, pero en su gran bondad también nos compadece.

33 C ăci El nu necăjeşte, nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.

No es la voluntad del Señor afligirnos ni entristecernos.

34 C ând sunt călcaţi în picioare toţi prizonierii unei ţări,

Hay quienes oprimen a todos los encarcelados de la tierra,

35 c ând dreptatea umană este îndepărtată înaintea Celui Preaînalt,

y tuercen los derechos humanos en presencia del Altísimo,

36 c ând un om este nedreptăţit în cauza lui, nu vede, oare, Stăpânul?

y aun trastornan las causas que defienden. Pero el Señor no lo aprueba.

37 C ine poate spune ceva şi să se înfăptuiască, dacă Stăpânul nu a poruncit?

¿Quién puede decir que algo sucede sin que el Señor lo ordene?

38 O are nu din gura Celui Preaînalt vine şi nenorocirea, şi bunăstarea?

¿Acaso lo malo y lo bueno no proviene de la boca del Altísimo?

39 A tunci de ce murmură omul, când este pedepsit pentru păcatele lui?

¿Cómo podemos quejarnos, si sufrimos por nuestros pecados?

40 S ă luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Domnul.

Examinemos nuestra conducta; busquemos al Señor y volvámonos a él.

41 S ă ne înălţăm inimile şi mâinile spre Dumnezeul din ceruri şi să spunem:

Elevemos al Dios de los cielos nuestras manos y nuestros corazones.

42 „ Am păcătuit şi ne-am răzvrătit, iar Tu nu ai iertat!“

Hemos sido rebeldes y desleales, y tú no nos perdonaste.

43 T e-ai învăluit cu mânie şi ne-ai urmărit; ai ucis fără milă.

Lleno de ira, no nos perdonaste; ¡nos perseguiste y nos mataste!

44 T e-ai învăluit cu un nor, ca nici o rugăciune să nu ajungă la Tine.

Te envolviste en una nube para no escuchar nuestros ruegos.

45 N e-ai prefăcut în gunoi şi în murdărie în mijlocul popoarelor.

Entre los paganos hiciste de nosotros motivo de vergüenza y de rechazo.

46 T oţi vrăjmaşii noştri şi-au deschis larg gura împotriva noastră.

Todos nuestros enemigos nos tuercen la boca;

47 A m avut parte de groază şi de groapă, de prăpăd şi de distrugere.

son para nosotros una trampa, ¡son motivo de temor, destrucción y quebranto!

48 Ş uvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei căci fiica poporului meu a fost distrusă.

¡Los ojos se me llenan de llanto al ver el desastre de mi ciudad amada!

49 O chii mi se vor topi de lacrimi neîncetat şi fără oprire,

Mis ojos no dejan de llorar, pues ya no hay remedio,

50 p ână când Domnul din ceruri va privi şi va lua aminte.

a menos que desde los cielos el Señor se digne mirarnos.

51 M i s-a întristat sufletul când le-am văzut pe toate fiicele cetăţii mele.

Me llena de tristeza ver el sufrimiento de las mujeres de mi ciudad.

52 C ei ce-mi erau vrăjmaşi fără motiv m-au vânat ca pe o pasăre.

Mis enemigos me acosaron sin motivo, como si persiguieran a un ave;

53 A u încercat să-mi pună capăt vieţii într-o groapă şi au aruncat cu pietre în mine.

me ataron y me arrojaron en un pozo, y sobre mí pusieron una piedra;

54 A pele s-au revărsat peste capul meu şi mi-am zis: „Sunt pierdut!“

las aguas me llegaron hasta el cuello, y llegué a darme por muerto.

55 D ar am chemat Numele Tău, Doamne, din adâncimile gropii.

Desde el fondo de la cárcel invoqué, Señor, tu nombre,

56 T u mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la strigătele mele după ajutor!“

y tú oíste mi voz; no cerraste tus oídos al clamor de mis suspiros;

57 Î n ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat şi mi-ai răspuns: „Nu te teme!“

el día que te invoqué, viniste a mí y me dijiste: «No tengas miedo.»

58 S tăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

Tú, Señor, me defendiste; me salvaste la vida.

59 D oamne, Tu ai văzut răul care mi s-a făcut! Judecă-mi cauza!

Tú, Señor, viste mi agravio y viniste en mi defensa;

60 A i văzut toată dorinţa lor de răzbunare şi planurile lor împotriva mea.

te diste cuenta de que ellos sólo pensaban en vengarse de mí.

61 D oamne, Tu le-ai auzit batjocurile şi toate uneltirile îndreptate împotriva mea,

Tú, Señor, sabes cómo me ofenden, cómo hacen planes contra mí;

62 a i auzit şoaptele potrivnicilor mei şi murmurul lor îndreptat înspre mine toată ziua.

sabes que mis enemigos a todas horas piensan hacerme daño;

63 P riveşte! Şezând sau în picioare, ei mă batjocoresc în cântecele lor!

¡en todo lo que hacen soy el tema de sus burlas!

64 R ăsplăteşte-le, Doamne, după faptele mâinilor lor!

¡Dales, Señor, el pago que merecen sus acciones!

65 P une un văl peste inimile lor şi fie blestemul Tău peste ei!

¡Déjalos en manos de su obstinación! ¡Que tu maldición caiga sobre ellos!

66 U rmăreşte-i în mânia Ta şi nimiceşte-i de sub ceruri, Doamne!

En tu furor, Señor, ¡persíguelos! ¡Haz que desaparezcan de este mundo!