1 B inecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, Cel Ce-mi deprinde mâinile pentru luptă şi degetele pentru război,

¡Bendito seas, Señor, mi roca! Tú me entrenas para la batalla; fortaleces mis manos para el combate.

2 B inefăcătorul meu, Fortăreaţa mea, Întăritura mea, Izbăvitorul meu, Scutul meu, Cel în Care mă încred, Cel Care-mi supune poporul!

Tú eres mi castillo de misericordia, mi fortaleza, mi libertador; eres mi escudo, y en ti me refugio; ¡tú haces que los pueblos se sometan a mí!

3 D oamne, ce este omul, ca să-Ţi pese de el, ce este fiul omului, ca să te gândeşti la el?

Señor, ¿qué son los mortales para que te preocupes por ellos? ¿Qué son los seres humanos para que los tome en cuenta?

4 O mul este ca un abur, iar zilele lui sunt ca umbra care trece.

Los mortales son una ilusión pasajera; su vida pasa como una sombra.

5 D oamne, apleacă-Ţi cerurile şi coboară; atinge munţii, ca să fumege!

Señor, inclina los cielos y desciende; toca los montes y hazlos humear.

6 A prinde fulgerul şi împrăştie-i pe duşmanii mei; aruncă săgeţile Tale şi pune-i pe fugă!

Dispersa con tus relámpagos a mis enemigos, lanza contra ellos tus dardos de fuego, y confúndelos;

7 Î ntinde-Ţi mâna din înălţime! Scapă-mă şi izbăveşte-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin,

extiende tu mano desde las alturas, y rescátame del mar, porque me ahogo; líbrame del poder de esos extraños

8 a căror gură vorbeşte nimicuri şi a căror dreaptă este înşelătoare!

cuya boca dice cosas sin sentido y cuyo poder es un poder falso.

9 D umnezeule, Îţi voi cânta un cântec nou, Îţi voi cânta cu lira cu zece corzi,

Señor, voy a dedicarte un canto nuevo; lo cantaré al son del arpa y del salterio.

10 Ţ ie, Care le dai regilor biruinţa, Care îl scapi pe robul Tău, David, de sabia celui rău!

Tú eres quien da la victoria a los reyes; tú libras de la espada a tu siervo David.

11 N umai scapă-mă, izbăveşte-mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură vorbeşte nimicuri şi a căror dreaptă este înşelătoare!

¡Rescátame! ¡Líbrame del poder de gente extraña, cuya boca dice cosas sin sentido y cuyo poder es un poder falso.

12 A tunci fiii noştri, în tinereţea lor, vor fi ca nişte plante bine crescute, fetele noastre sunt ca nişte stâlpi sculptaţi care susţin un palat.

Que nuestros hijos, en su juventud, crezcan como plantas vigorosas. Que nuestra hijas sean hermosas como las columnas labradas de un palacio.

13 G rânarele noastre vor fi pline, gemând de tot felul de roade; turmele şi cirezile noastre ni se vor înmulţi cu miile şi cu zecile de mii pe păşunile noastre;

Que nuestros graneros se llenen y rebosen con toda clase de grano. Que nuestros ganados en el campo se multipliquen por cientos y miles.

14 v itele noastre vor fi bine hrănite; nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri, nici de înrobire, nici de ţipăt pe uliţele noastre.

Que nuestros bueyes resistan el trabajo. Que no nos tomen por asalto ni nos lleven cautivos, ni haya pánico en nuestras calles.

15 F erice de poporul care are parte de acestea! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!

¡Dichoso el pueblo que tiene todo esto! ¡Dichoso el pueblo cuyo Dios es el Señor!