1 Ş tii tu când nasc caprele de munte? Vezi tu când zămislesc cerboaicele?

»¿Sabes tú cuándo paren las cabras del monte? ¿Has visto acaso nacer a los cervatillos?

2 N umeri tu lunile în care sunt însărcinate, ştii tu vremea când trebuie să nască?

¿Sabes cuántos meses dura su preñez, y cuándo los cervatos tienen que nacer?

3 E le se pleacă şi-şi fată puii şi durerile lor se sfârşesc.

Para que nazcan, la cierva se encorva, y en cuando nace su cría se calma su dolor.

4 P uii lor se întăresc şi cresc în sălbăticie; se duc şi nu se mai întorc la ele.

Y los cervatos crecen, y se hacen fuertes, y se apartan de la madre para nunca volver.

5 C ine a lăsat liber măgarul sălbatic? Cine i-a desfăcut legăturile?

»¿Quién ha criado libre al asno montés? ¿Quién lo liberó de sus ataduras?

6 I -am dat pustia drept casă, ţinutul sărat drept locuinţă.

Fui yo quien lo hizo habitar en la soledad, quien le dio el páramo por hábitat.

7 R âde de zarva din cetate; nu aude glasul celui ce mână.

La ciudad y sus tumultos le resultan divertidos; no sabe obedecer los gritos de los arrieros.

8 S trăbate munţii pentru păşune şi caută tot ce este verde.

Busca pastos en los altos montes, y hace de toda hierba su alimento.

9 V rea bivolul sălbatic să te slujească? Stă el noaptea la ieslea ta?

»¿Y acaso el búfalo querrá servirte? ¿Se quedará tranquilo en tu pesebre?

10 Î l poţi lega cu funii ca să tragă la brazdă, va grăpa el bulgării din văi pentru tine?

¿Podrás ponerle un yugo para trabajar la tierra? ¿Hará surcos en el valle porque se lo mandas tú?

11 T e încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare, vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?

¿Podrás confiar en su gran fuerza? ¿Crees que puedes confiarle tus labores?

12 C rezi tu că se va reîntoarce şi că-ţi va strânge el grâul în aria ta?

¿Podrás encargarle que recoja tu semilla, y que la amontone en tu granero?

13 A ripile struţului bat cu bucurie, deşi nu se compară cu aripile şi penele berzei.

»El avestruz agita su bello plumaje, que no es tan bello como el del pavo real.

14 E l îşi lasă ouăle în pământ, le lasă să se încălzească în nisip,

Pone huevos, y luego los abandona, y los deja calentar bajo el polvo de la tierra.

15 u itând că piciorul cuiva le poate sparge şi că un animal sălbatic le poate călca în picioare.

No le importa que alguien los aplaste, ni que las bestias del campo los destrocen.

16 S e poartă aspru cu puii lui, ca şi cum n-ar fi ai lui, nu-i pasă că truda lui poate fi în zadar,

Es cruel con sus polluelos, como si no fueran suyos, no piensa que su trabajo pudo haber sido en vano.

17 p entru că Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune, nici nu i-a făcut parte de pricepere.

Y es que yo no lo doté de sabiduría; tampoco lo doté de gran inteligencia,

18 C ând se ridică şi fuge, râde de cal şi de călăreţul lui.

¡pero en cuanto emprende la carrera se burla del caballo y de su jinete!

19 Î i dai tu calului putere? Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?

»¿Acaso tú dotaste al caballo de su fuerza? ¿Cubriste acaso su cuello de ondulantes crines?

20 Î l faci tu să sară ca o lăcustă şi să răspândească groază cu nechezatul lui măreţ?

¿Puedes asustarlo, como si fuera una langosta? ¡Si un resoplido suyo asusta a cualquiera!

21 M ândru de puterea lui, el scurmă valea şi se aruncă asupra celor înarmaţi.

Tan fuerte es que escarba el suelo con sus cascos, y así se apresta a entrar en combate.

22 R âde în faţa fricii, nu se teme de nimic; nu se dă înapoi dinaintea sabiei.

Nada le espanta, a nada le teme, ni se arredra ante la espada.

23 T olba cu săgeţi zăngăne pe el, lancea şi suliţa strălucesc.

Suenan a su lado las flechas en la aljaba, brillan las lanzas, chocan las jabalinas,

24 F ierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când sună trâmbiţa.

pero él, impetuoso, escarba la tierra, sin que le asusten los toques de trompeta.

25 L a sunetul trâmbiţei el nechează. De departe adulmecă bătălia, tunetul comandanţilor şi strigătul de luptă.

Más bien, el sonido del clarín lo excita, y a la distancia percibe los olores del combate, el griterío y las órdenes de ataque.

26 P rin înţelepciunea ta zboară şoimul şi îşi întinde aripile spre sud?

»¿Acaso por órdenes tuyas vuela el gavilán, y tiende el vuelo para dirigirse al sur?

27 L a porunca ta se înalţă vulturul şi îşi face cuibul pe înălţimi?

¿Acaso por mandato tuyo se remonta el águila, y pone su nido en lo alto de las rocas?

28 E l are casa pe stâncă, acolo îşi are locuinţa, pe vârful stâncilor şi pe întărituri.

Su nido se halla en los altos montes, en la punto de los más altos peñascos.

29 D e acolo caută prada, ochii lui o văd din depărtări.

Con sus dos potentes ojos, desde lejos acecha a su presa,

30 P uii lui îi beau sângele; unde sunt stârvuri, acolo e şi el.“

y alimenta a sus polluelos con la sangre de su presa. “Donde hay un cadáver, hay un águila.”»