1 « Ascultaţi-Mă, voi, care urmăriţi dreptatea, voi, care-L căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi şi spre groapa din care aţi fost scoşi!

«Escúchenme ustedes, los que me buscan y van en pos de la justicia. Miren la piedra de donde ustedes fueron cortados; el hueco de la cantera de donde fueron sacados.

2 U itaţi-vă la Avraam, părintele vostru, şi la Sara care v-a născut! Când l-am chemat, era doar el singur, dar Eu l-am binecuvântat şi l-am înmulţit!

Miren a Abrahán, su padre; miren a Sara, la mujer que los dio a luz. Cuando él era uno solo, yo lo llamé, lo bendije y lo multipliqué.

3 T ot astfel Domnul va mângâia Sionul, va mângâia toate ruinele lui; îi va face pustia ca Edenul, şi deşertul asemenea grădinii Domnului: bucurie şi veselie se vor afla în el, mulţumire şi cântec.

Yo, el Señor, consolaré a Sión; consolaré todos sus páramos. Haré de su desierto un paraíso, de su soledad un huerto mío, y en ella habrá gozo y alegría; alabanzas y voces de canto.

4 A scultă-Mă, poporul Meu! Ia aminte la ce spun, neamul Meu, pentru că Legea va ieşi de la Mine, iar dreptatea Mea o voi face o lumină pentru popoare!

»Pueblo mío, ¡préstame atención! Nación mía, ¡escúchame! De mí saldrá la ley; mi justicia será la luz de los pueblos.

5 D reptatea Mea se apropie, mântuirea Mea se arată, iar braţul Meu este pe cale să judece popoarele; ţinuturile de lângă mare aşteaptă şi nădăjduiesc în braţul Meu.

Ya está cerca mi justicia; ya ha salido mi salvación. Mis brazos juzgarán a los pueblos, pues los habitantes de la costa esperan en mí, y en mi brazo han puesto su esperanza.

6 R idicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi în jos spre pământ! Căci cerurile se vor risipi ca fumul, pământul se va învechi ca o haină, iar cei ce trăiesc pe el vor muri ca ţânţarii. Mântuirea Mea însă va dăinui pururi şi dreptatea Mea nu va avea sfârşit.

Levanten los ojos a los cielos, y vuelvan la mirada hacia la tierra: los cielos se desvanecerán como el humo, la tierra se envejecerá como la ropa, y así también perecerán sus habitantes; pero mi salvación permanecerá para siempre, ¡mi justicia no perecerá!

7 A scultaţi-Mă, voi, care cunoaşteţi dreptatea, tu, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, nu-ţi fie frică de insultele lor,

»Escúchenme ustedes, pueblo que conoce la justicia y que lleva mi enseñanza en su corazón: No tengan miedo de las afrentas humanas, ni se desanimen por sus ultrajes,

8 c ăci îi va mânca molia ca pe o haină, viermele îi va mânca aşa cum mănâncă lâna. Dreptatea Mea însă va dăinui pururea, iar mântuirea Mea va fi pentru toate generaţiile.»

porque la polilla se los comerá como a un vestido; los gusanos se los comerán como a la lana; pero mi justicia permanecerá para siempre, ¡mi salvación será la misma por los siglos de los siglos!»

9 T rezeşte-Te! Trezeşte-Te! Îmbracă-Te în putere, braţ al Domnului! Trezeşte-Te ca în zilele din vechime, ca în generaţiile de demult! Nu eşti Tu Acela Care l-ai tăiat pe Rahab în bucăţi, Care ai străpuns monstrul Tanin ?

¡Despiértate, brazo del Señor! ¡Despierta y revístete de poder! ¡Despiértate como en los días de antaño, como en los siglos pasados! ¿Acaso no eres tú el que partió en dos a Rajab, el que hirió de muerte al monstruo del mar?

10 N u eşti Tu Acela Care ai uscat marea, apele marelui adânc, Care ai făcut un drum în adâncurile mării, pentru ca cei răscumpăraţi să treacă?

¿No eres tú el que secó el mar, las aguas del mar profundo? ¿No eres el que hizo del fondo del mar un camino, para que por él pasaran los redimidos?

11 R ăscumpăraţii Domnului se vor întoarce şi vor intra în Sion cu strigăte de bucurie. O bucurie veşnică le va încununa capetele; bucuria şi veselia îi vor copleşi, iar necazul şi suspinul vor fugi de la ei.

Los redimidos del Señor volverán a Sión entre cantos de alegría. Sobre ellos reposará un gozo infinito; rebosarán de gozo y alegría, y el dolor y los gemidos huirán de ellos.

12 « Eu, chiar Eu sunt Cel Ce te mângâi! De ce te temi, atunci, de omul cel muritor, de fiul omului care trece ca iarba,

«Yo mismo soy su consolador. ¿Quién eres tú para tener miedo de hombres mortales, que son como la paja?

13 u itând astfel de Domnul, Creatorul tău, Care a desfăşurat cerurile şi a pus temeliile pământului şi îngrozindu-te toată ziua de mânia asupritorului, care umblă să nimicească? Unde este mânia asupritorului?

Ya te has olvidado del Señor, tu Hacedor, que extendió los cielos y estableció la tierra. Todo el día lo pasas temiendo la furia del que te oprime y amenaza con destruirte. Pero ¿en dónde está la furia de ese opresor?

14 C el subjugat va fi eliberat curând; el nu va muri în temniţă, nici nu-i va lipsi pâinea.

El que ahora está preso y agobiado pronto será puesto en libertad; no morirá en la mazmorra, ni carecerá de alimento.

15 C ăci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Cel Care stârneşte marea şi face să-i urle valurile – Domnul Oştirilor este Numele Său.

Yo soy el Señor tu Dios, el que agita el mar y hace rugir sus olas. Mi nombre es Señor de los ejércitos.

16 A m pus cuvintele Mele în gura ta şi te-am acoperit cu umbra mâinii Mele, ca să aşez cerurile, să pun temeliile pământului şi să zic Sionului: ‘Tu eşti poporul Meu!’» Cupa mâniei Domnului

Yo he puesto mis palabras en tu boca, y te he cubierto con la sombra de mi mano. Yo extendí los cielos y puse los cimientos de la tierra. Yo le he dicho a Sión: “Tú eres mi pueblo.”»

17 T rezeşte-te! Trezeşte-te! Ridică-te, Ierusalime, tu, care ai băut din mâna Domnului cupa mâniei Lui, care ai sorbit până la drojdii potirul ameţelii!

¡Despierta, Jerusalén! Tú, que bebiste de la mano del Señor el cáliz de su ira, ¡despierta! Tú, que bebiste hasta la última gota el cáliz de aturdimiento, ¡levántate!

18 Î ntre toţi fiii pe care i-a născut, nu este nici unul care să-l călăuzească; între toţi fiii pe care i-a crescut, nu este nici unul care să-l apuce de mână.

De todos los hijos que diste a luz, no hay uno solo que te guíe; de todos los hijos que criaste, no hay uno solo que te tome de la mano.

19 A ceste două nenorociri au venit peste tine: pustiirea şi nimicirea, foametea şi sabia. Cine mai poate să plângă pentru tine? Cine te mai poate mângâia?

Dos cosas te han acontecido: Violencia y destrucción; ¿quién te consolará? Hambre y espada; ¿quién te compadecerá?

20 F iii tăi zac leşinaţi la fiecare colţ de uliţă, ca o antilopă prinsă în laţ; sunt plini de mânia Domnului şi de mustrarea Dumnezeului tău.

Tus hijos perdieron las fuerzas; quedaron tendidos en los cruceros de los caminos, atrapados como antílopes, y recibiendo todo el peso de la ira e indignación del Señor tu Dios.

21 D e aceea, ascultă aceasta, tu, care eşti asuprit, tu, care eşti beat, dar nu de vin!

Por eso tú, que estás afligida, y que sin haber tomado vino estás borracha, escucha bien esto:

22 A şa vorbeşte Stăpânul tău, Domnul şi Dumnezeul tău, Apărătorul poporului Său: «Iată, ţi-am luat din mână cupa ameţelii, iar din potirul mâniei Mele nu vei mai bea vreodată!

Así ha dicho el Señor tu Dios, el Dios que aboga por su pueblo: «Ya he quitado de tu mano el cáliz de aturdimiento, y la última gota del cáliz de mi ira. Nunca más volverás a beberlo.

23 O voi pune în mâna celor ce te chinuie, a celor care ţi-au zis: ‘Apleacă-te, ca să putem călca peste tine!’ Ţi-ai făcut atunci spatele ca pământul şi ca un drum pe care ei să umble!»

Ahora lo pondré en las manos de los que te afligieron; de aquellos que te dijeron: “Inclínate, que vamos a pasar por encima de ti.” Y tú les serviste de suelo, y fuiste para ellos el camino por el que pasaron.»