1 L a Tine, Doamne, caut adăpost! Să nu rămân de ruşine vreodată! În dreptatea Ta, izbăveşte-mă!

Señor, yo confío en ti; no permitas nunca que sea yo avergonzado. ¡Ponme a salvo, pues tú eres justo!

2 P leacă-Ţi urechea spre mine şi scapă-mă degrabă! Fii pentru mine o stâncă de adăpost, o fortăreaţă trainică ca să pot fi izbăvit!

¡Inclínate a escucharme! ¡Ven pronto en mi ayuda! ¡Sé tú mi roca fuerte, la fortaleza que me salve!

3 T u eşti stânca şi fortăreaţa mea. Condu-mă şi călăuzeşte-mă, din pricina Numelui Tău!

Ciertamente, tú eres mi roca y mi castillo; guíame; encamíname por causa de tu nombre.

4 S capă-mă de laţul care mi-a fost întins, căci Tu eşti fortăreaţa mea!

Sácame de la red que me han tendido, pues tú eres mi refugio.

5 Î n mâinile Tale îmi încredinţez duhul! Tu m-ai izbăvit, Doamne, Dumnezeu al adevărului!

En tus manos encomiendo mi espíritu; ¡ponme a salvo, Señor, Dios de la verdad!

6 U răsc pe cei ce se alipesc de idoli deşerţi, dar Eu mă încred în Domnul!

Señor, yo confío en ti, pero odio a los que adoran ídolos huecos.

7 M ă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea Ta, fiindcă mi-ai văzut necazul şi ai cunoscut nenorocirea sufletului meu.

Yo me lleno de alegría por tu misericordia, pues tú has tomado en cuenta mi aflicción y conoces las angustias de mi alma.

8 T u nu m-ai dat pe mâna duşmanului, ci mi-ai aşezat picioarele într-un loc larg.

No me has puesto en manos de mi adversario; más bien, me has plantado en lugares amplios.

9 D oamne, ai milă de mine, căci sunt în strâmtorare! De atâta întristare mi se topesc ochii, sufletul şi pântecele.

Ten misericordia de mí, Señor, porque estoy muy angustiado. Mis ojos se consumen de tristeza, lo mismo que mi alma y todo mi ser.

10 Î mi sfârşesc viaţa în durere şi anii în întristare. Puterea îmi este sleită din pricina vinii mele, iar oasele mi se topesc.

Mi vida se va consumiendo de dolor; mis años transcurren en medio de suspiros. La maldad acaba con mis fuerzas, y hasta mis huesos se van debilitando.

11 D in pricina tuturor potrivnicilor mei am ajuns să fiu făcut de ruşine; am ajuns de groază pentru vecinii mei, o spaimă pentru cunoscuţii mei. Cei ce mă văd pe uliţă fug de mine.

Todos mis enemigos se burlan de mí, y más aún mis vecinos; ¡soy el hazmerreír de mis conocidos! Los que me ven en la calle, huyen de mí.

12 S unt uitat de inimi ca şi cum aş fi mort; am ajuns ca un vas spart.

Me han olvidado, como a los muertos; hasta parezco una vasija hecha pedazos.

13 A ud şuşoteala multora – peste tot este numai teroare! Ei se sfătuiesc împotriva mea, plănuind să-mi ia viaţa.

Puedo oír cómo muchos me calumnian: «¡Hay terror por todas partes!», y mientras tanto, todos conspiran contra mí y hacen planes para matarme. ¡Sólo piensan quitarme la vida!

14 D ar eu mă-ncred în Tine, Doamne, şi mărturisesc: „Tu eşti Dumnezeul meu!“

Señor, yo confío en ti, y declaro que tú eres mi Dios.

15 D estinul meu este în mâna Ta; izbăveşte-mă din mâna duşmanilor şi a prigonitorilor mei!

Mi vida está en tus manos; ¡líbrame de mis enemigos y perseguidores!

16 F ă să strălucească faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă în îndurarea Ta!

¡Haz brillar tu rostro sobre este siervo tuyo! ¡Sálvame, por tu misericordia!

17 N u lăsa să fiu dat de ruşine, Doamne, căci la Tine strig după ajutor, ci fă să fie daţi de ruşine cei răi; să fie reduşi la tăcere în Locuinţa Morţilor!

Señor, no permitas que sea yo avergonzado, porque a ti te he invocado. ¡Que sean avergonzados los impíos! ¡Que enmudezcan en el sepulcro!

18 S ă fie amuţite buzele mincinoase, care vorbesc cu obrăznicie, cu mândrie şi dispreţ împotriva celui drept.

¡Que sean silenciados los labios mentirosos, esos que hablan mal del hombre honrado y lo tratan con soberbia y desprecio!

19 C ât de mare este bunătatea Ta, pe care ai păstrat-o pentru cei ce se tem de Tine, pe care ai arătat-o celor ce se încred în Tine, sub privirea oamenilor!

¡Cuán grande es tu bondad, la cual reservas para los que en ti confían! ¡Delante de todos la manifiestas a los que en ti buscan refugio!

20 T u-i ascunzi la adăpostul feţei Tale de uneltirile oamenilor; îi tăinuieşti în Coliba Ta de limbile gâlcevitoare.

En lo más recóndito de tu presencia los pones a salvo de la maldad humana; les das refugio en tu tabernáculo; ¡los pones a salvo de las malas lenguas!

21 B inecuvântat să fie Domnul, căci minunată I-a fost îndurarea faţă de mine când eram într-o cetate asediată!

¡Bendito seas, Señor! ¡Grande ha sido tu misericordia por mí! ¡Me pusiste en una ciudad fortificada!

22 M -am pripit când am zis: „Sunt izgonit dinaintea Ta!“ Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul rugăminţilor mele, când am strigat către Tine.

En mi angustia llegué a pensar que me habías apartado de tu vista, pero tú escuchaste mi voz suplicante en el momento en que a ti clamé.

23 I ubiţi-L pe Domnul, toţi sfinţii Lui, căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine!

Ustedes, fieles del Señor, ¡ámenlo! El Señor cuida de quienes le son fieles, pero a los que actúan guiados por la soberbia les da el castigo que merecen.

24 F iţi tari şi încurajaţi-vă inimile, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!

Ustedes, los que esperan en el Señor, ¡esfuércense, y cobren ánimo!