1 I sus a început să le vorbească din nou în pilde şi le-a zis:

Jesús volvió a hablarles en parábolas, y les dijo:

2 „ Împărăţia lui Dumnezeu poate fi asemănată cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său.

«El reino de los cielos es semejante a un rey que hizo una fiesta de bodas para su hijo.

3 E l şi-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă, dar aceştia n-au vrut să vină.

Y envió el rey a sus siervos para convocar a los invitados a la fiesta de bodas, pero éstos no quisieron asistir.

4 A trimis din nou alţi sclavi, zicându-le: «Spuneţi-le celor invitaţi: ‘Iată, am pregătit masa, boii şi animalele îngrăşate au fost tăiate şi toate sunt pregătite! Veniţi deci la nuntă!’»

Volvió el rey a enviar otros siervos, y les dijo: “Díganles a los invitados que ya he preparado el banquete; que he matado mis toros y animales engordados, y que todo está dispuesto. Que vengan a la fiesta.”

5 D ar invitaţii nu le-au dat nici o atenţie şi au plecat, unul la ogorul lui, iar altul la negustoria lui.

Pero los invitados no hicieron caso. Uno de ellos se fue a su labranza, otro a sus negocios,

6 C eilalţi i-au înşfăcat pe sclavi, i-au maltratat şi i-au omorât.

y otros más agarraron a los siervos, los maltrataron y los mataron.

7 Î mpăratul s-a mâniat foarte tare. El şi-a trimis trupele, i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.

Cuando el rey supo esto, se enojó; así que envió a sus ejércitos, destruyó a aquellos homicidas, y quemó su ciudad.

8 A poi le-a zis sclavilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei invitaţi n-au fost vrednici de ea.

Entonces dijo a sus siervos: “La fiesta de bodas ya está preparada, pero los que fueron invitados no eran dignos de asistir.

9 M ergeţi, aşadar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi aceia pe care îi găsiţi!»

Por tanto, vayan a las encrucijadas de los caminos, e inviten a la fiesta de bodas a todos los que encuentren.”

10 S clavii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi aceia pe care i-au găsit, şi răi, şi buni; şi sala nunţii s-a umplut de oaspeţi.

Los siervos salieron por los caminos y juntaron a todos los que encontraron, lo mismo malos que buenos, y la fiesta de bodas se llenó de invitados.

11 C ând împăratul a venit să-şi vadă oaspeţii, a văzut acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă

»Cuando el rey entró para ver a los invitados y se encontró con uno que no estaba vestido para la boda,

12 ş i l-a întrebat: – Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? Acesta a amuţit.

le dijo: “Amigo, ¿cómo fue que entraste aquí, sin estar vestido para la boda?” Y aquél enmudeció.

13 A tunci împăratul le-a zis slujitorilor: – Legaţi-l de mâini şi de picioare şi aruncaţi-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!

Entonces el rey dijo a los que servían: “Aten a éste de pies y manos, y échenlo de aquí, a las tinieblas de afuera. ¡Allí habrá llanto y rechinar de dientes!”

14 C ăci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.“ Tributul datorat Cezarului

Porque son muchos los llamados, pero pocos los escogidos.» La cuestión del tributo

15 A tunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă în cursă cu vorba.

Entonces los fariseos se fueron para pensar en cómo atrapar a Jesús en sus propias palabras.

16 I -au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: – Învăţătorule, ştim că eşti corect şi că-i înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, căci nu cauţi la faţa oamenilor.

Enviaron a sus discípulos, junto con los herodianos, a decirle: «Maestro, sabemos que eres amante de la verdad, y que enseñas con verdad el camino de Dios; sabemos también que no permites que nadie influya en ti ni te dejas llevar por las apariencias humanas.

17 A şadar, spune-ne, ce părere ai: se cuvine să-i plătim tribut Cezarului sau nu?

Por tanto, dinos tu parecer. ¿Es lícito pagar tributo al César, o no?»

18 I sus însă a înţeles intenţia lor rea şi le-a zis: – De ce Mă puneţi la încercare, ipocriţilor?

Pero Jesús, que conocía la malicia de ellos, les dijo: «¡Hipócritas! ¿Por qué me tienden trampas?

19 A rătaţi-Mi moneda pentru tribut! Ei I-au adus un denar.

Muéstrenme la moneda del tributo.» Y ellos le mostraron un denario.

20 I sus i-a întrebat: – Chipul acesta şi inscripţia, ale cui sunt?

Entonces él les preguntó: «¿De quién es esta imagen, y esta inscripción?»

21 – Ale Cezarului, au răspuns ei. Atunci El le-a zis: – Daţi-i deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!

Le respondieron: «Del César.» Y él les dijo: «Pues bien, den al César lo que es del César, y a Dios lo que es de Dios.»

22 E i au rămas uimiţi când au auzit aceste cuvinte. Şi astfel L-au lăsat şi au plecat. Despre înviere

Al oír esto, se quedaron asombrados y se alejaron de él. La pregunta sobre la resurrección

23 Î n aceeaşi zi au venit la El saducheii, care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:

Ese mismo día se le acercaron los saduceos, que dicen que no hay resurrección, y le preguntaron:

24 – Învăţătorule, Moise a zis că, dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.

«Maestro, Moisés dijo que si alguno muere sin tener hijos, su hermano debe casarse con la viuda, para que su hermano tenga descendencia.

25 E rau printre noi şapte fraţi. Primul s-a căsătorit, dar a murit fără să aibă vreun urmaş, lăsându-i-o astfel pe soţia sa fratelui său.

Ahora bien, entre nosotros se dio el caso de siete hermanos. El primero de ellos se casó y, como murió sin dejar descendencia, dejó su mujer al hermano que le seguía.

26 A şa s-a întâmplat şi cu al doilea, şi cu al treilea, apoi tot aşa până la al şaptelea.

Lo mismo sucedió con el segundo, y el tercero, hasta el séptimo.

27 F emeia a murit ultima dintre toţi.

Al final, todos murieron, y también la mujer.

28 L a înviere, soţia căruia dintre cei şapte va fi ea? Căci toţi au avut-o de soţie!

Así que en la resurrección, ¿esposa de cuál de los siete será esta mujer, puesto que todos estuvieron casados con ella?»

29 I sus le-a răspuns: – Sunteţi rătăciţi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu!

Jesús les respondió: «El error de ustedes es que no conocen las Escrituras ni el poder de Dios;

30 C ăci la înviere nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din cer.

porque en la resurrección, ni se casarán ni se darán en casamiento, sino que serán como los ángeles de Dios en el cielo.

31 I ar cu privire la învierea morţilor, n-aţi citit ce v-a spus Dumnezeu, când zice:

Pero en cuanto a la resurrección de los muertos, ¿acaso no han leído ustedes lo que Dios les dijo? Porque él dijo:

32 „ Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov“? El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii!

“Yo soy el Dios de Abrahán, el Dios de Isaac y el Dios de Jacob.” Así que Dios no es un Dios de muertos, sino de los que viven.»

33 A uzind aceste lucruri, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui. Cea mai mare poruncă

Cuando la gente escuchaba esto, se admiraba de su enseñanza. El gran mandamiento

34 C ând au auzit fariseii că Isus le astupase gura saducheilor, s-au strâns la un loc.

Al enterarse los fariseos que Jesús había hecho callar a los saduceos, se reunieron alrededor de él;

35 U nul dintre ei, un expert în Lege, ca să-L pună la încercare, L-a întrebat:

y uno de ellos, que era intérprete de la ley, para ponerlo a prueba le preguntó:

36 – Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?

«Maestro, ¿cuál es el gran mandamiento en la ley?»

37 I sus i-a răspuns: – „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta“.

Jesús le respondió: «“Amarás al Señor tu Dios con todo tu corazón, y con toda tu alma, y con toda tu mente.”

38 A ceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.

Éste es el primero y más importante mandamiento.

39 I ar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“.

Y el segundo es semejante al primero: “Amarás a tu prójimo como a ti mismo.”

40 T oată Legea şi Profeţii depind de aceste două porunci. Al cui fiu este Cristos?

De estos dos mandamientos dependen toda la ley y los profetas.» ¿De quién es hijo el Cristo?

41 Î n timp ce fariseii erau strânşi la un loc, Isus a întrebat:

Mientras los fariseos estaban reunidos, Jesús les preguntó:

42 – Ce părere aveţi voi despre Cristos? Al cui Fiu este El? Ei I-au răspuns: – Al lui David.

«¿Qué piensan ustedes del Cristo? ¿De quién es hijo?» Y le respondieron: «De David».

43 I sus le-a zis: – Cum atunci David, în Duhul, Îl numeşte „Domn“, când spune:

Entonces él les dijo: «¿Y cómo es que, en el Espíritu, David lo llama Señor? Pues dijo:

44 „ Domnul I-a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea până-Ţi voi pune duşmanii sub picioare!»“?

»“El Señor le dijo a mi Señor: Siéntate a mi derecha, hasta que ponga a tus enemigos por estrado de tus pies.”

45 D eci, dacă David Îl numeşte „Domn“, cum este El Fiul lui?

¿Cómo, entonces, puede ser su hijo, si David lo llama Señor?»

46 N imeni n-a putut să-I răspundă nici măcar un cuvânt şi, din acea zi, nimeni n-a mai îndrăznit să-I pună întrebări.

Nadie podía responderle nada, y desde aquel día nadie se atrevió a hacerle más preguntas.