1 I ov şi-a continuat discursul şi a mai zis:

Job retomó la palabra y dijo:

2 „ O! de-aş mai fi ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu!

«¡Cómo quisiera volver a los tiempos pasados, a los días en que Dios me brindaba protección;

3 C ând candela Lui lumina peste capul meu şi prin lumina Lui umblam în întuneric!

días en que su lámpara brillaba sobre mí, días en que a su luz andaba yo en la oscuridad,

4 C ând eram în zilele puterii mele, când prietenia lui Dumnezeu era peste cortul meu,

cuando estaba yo en la flor de mi vida y el favor de Dios reposaba en mi hogar.

5 c ând Cel Atotputernic era încă cu mine şi copiii mei erau în jurul meu,

En aquel tiempo, el Omnipotente estaba conmigo, y mis hijos estaban en derredor mío;

6 c ând mi se scăldau paşii în smântână, iar stânca turna lângă mine pâraie de untdelemn.

me daba entonces el lujo de chapotear en leche, y de extraer de las piedras torrentes de aceite;

7 C ând mergeam la poarta cetăţii, când îmi pregăteam scaunul în piaţă,

cuando salía yo a las puertas de la ciudad, me cedían un lugar para impartir justicia.

8 c ei tineri mă vedeau şi se trăgeau înapoi şi cei bătrâni se ridicau şi rămâneau în picioare,

Los jóvenes, al verme, me cedían el paso, y los ancianos me recibían de pie.

9 c onducătorii se opreau din vorbit şi-şi puneau mâna la gură,

La gente importante se quedaba callada, y con respeto se tapaban la boca.

10 g lasul căpeteniilor amuţea şi li se lipea limba de cerul gurii.

A pesar de ser poderosos, guardaban silencio, como si la lengua se les quedara pegada.

11 O ricine mă auzea mă vorbea de bine şi oricine mă vedea era de partea mea,

“Bienaventurado”, me decían al escucharme, y los que me veían lo confirmaban.

12 p entru că scăpam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul care nu avea sprijin.

»Y es que yo atendía el clamor de los pobres, y ayudaba a los huérfanos sin protección.

13 O mul care murea mă binecuvânta; făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

Los que estaban por morir me bendecían; a las viudas les alegraba el corazón.

14 M ă îmbrăcam cu dreptatea precum cu o haină, judecata dreaptă îmi era robă şi turban;

La justicia caracterizaba mis actos; la justicia me cubría: era mi atuendo.

15 e ram ochi pentru cel orb şi picior pentru cel olog;

Para los ciegos, yo era sus ojos; para los cojos, yo era sus pies;

16 e ram tată pentru cel în nevoie şi cercetam cauza celui străin.

para los pobres, yo era su padre; para los extranjeros, yo era su defensor.

17 Z drobeam colţii celui nedrept şi smulgeam prada din dinţii lui.

Yo aplacaba la furia de los malvados, y a sus víctimas las libraba de su poder.

18 Î mi ziceam: «Voi muri în cuibul meu şi zilele mele vor fi multe ca nisipul.

Creía yo que moriría en mi lecho, y que tendría muchos años de vida.

19 R ădăcinile mele vor ajunge la apă şi roua va sta toată noaptea pe ramurile mele;

Creí ser como un árbol plantado junto al agua, con verdes ramas, bañadas de rocío;

20 g loria mea va fi mereu proaspătă, iar în mână voi avea întotdeauna un arc nou.»

Creí también que podría ser más rico, y que en mis manos mi poder iría en aumento.

21 T oţi mă ascultau şi aşteptau, tăceau aşteptând sfatul meu.

»Cuando yo hablaba, todo el mundo callaba y esperaba a escuchar mis consejos.

22 D upă ce vorbeam, nu mai vorbea nimeni, şi cuvântul meu cădea peste ei ca picăturile de ploaie.

Nadie contradecía mis advertencias, sino que aceptaban con gusto mis razones.

23 E i mă aşteptau cum se aşteaptă ploaia, îşi deschideau gura ca după o ploaia târzie.

Se quedaban a la espera de mis palabras, como tierra seca en espera de las lluvias tardías.

24 C ând îşi pierdeau încrederea, le zâmbeam, şi seninătatea feţei mele le era scumpă.

Apenas podían creer que yo les sonriera; y no se perdían una sola de mis sonrisas.

25 L e alegeam calea şi le eram conducător, locuiam ca un rege în mijlocul cetelor sale, eram ca unul care îi mângâie pe cei ce se jelesc.

Yo decidía lo que tenían que hacer, y en la mesa yo ocupaba la cabecera; era como un rey al frente de su ejército, ¡como alguien que consuela a los que lloran!