1 I ov şi-a continuat discursul şi a mai zis:

2 „ O! de-aş mai fi ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu!

3 C ând candela Lui lumina peste capul meu şi prin lumina Lui umblam în întuneric!

4 C ând eram în zilele puterii mele, când prietenia lui Dumnezeu era peste cortul meu,

5 c ând Cel Atotputernic era încă cu mine şi copiii mei erau în jurul meu,

6 c ând mi se scăldau paşii în smântână, iar stânca turna lângă mine pâraie de untdelemn.

7 C ând mergeam la poarta cetăţii, când îmi pregăteam scaunul în piaţă,

8 c ei tineri mă vedeau şi se trăgeau înapoi şi cei bătrâni se ridicau şi rămâneau în picioare,

9 c onducătorii se opreau din vorbit şi-şi puneau mâna la gură,

10 g lasul căpeteniilor amuţea şi li se lipea limba de cerul gurii.

11 O ricine mă auzea mă vorbea de bine şi oricine mă vedea era de partea mea,

12 p entru că scăpam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul care nu avea sprijin.

13 O mul care murea mă binecuvânta; făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

14 M ă îmbrăcam cu dreptatea precum cu o haină, judecata dreaptă îmi era robă şi turban;

15 e ram ochi pentru cel orb şi picior pentru cel olog;

16 e ram tată pentru cel în nevoie şi cercetam cauza celui străin.

17 Z drobeam colţii celui nedrept şi smulgeam prada din dinţii lui.

18 Î mi ziceam: «Voi muri în cuibul meu şi zilele mele vor fi multe ca nisipul.

19 R ădăcinile mele vor ajunge la apă şi roua va sta toată noaptea pe ramurile mele;

20 g loria mea va fi mereu proaspătă, iar în mână voi avea întotdeauna un arc nou.»

21 T oţi mă ascultau şi aşteptau, tăceau aşteptând sfatul meu.

22 D upă ce vorbeam, nu mai vorbea nimeni, şi cuvântul meu cădea peste ei ca picăturile de ploaie.

23 E i mă aşteptau cum se aşteaptă ploaia, îşi deschideau gura ca după o ploaia târzie.

24 C ând îşi pierdeau încrederea, le zâmbeam, şi seninătatea feţei mele le era scumpă.

25 L e alegeam calea şi le eram conducător, locuiam ca un rege în mijlocul cetelor sale, eram ca unul care îi mângâie pe cei ce se jelesc.