1 C uvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:

2 „ Du-te şi vesteşte în auzul locuitorilor Ierusalimului astfel: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Îmi amintesc de credincioşia tinereţii tale, cum, mireasă fiind, Mă iubeai şi Mă urmai prin pustie, pe un pământ nesemănat.

3 I srael era sfântul Domnului, primul rod al recoltei Lui; toţi cei ce mâncau din el se făceau vinovaţi şi nenorocirea venea peste ei, zice Domnul.’»“

4 „ Ascultaţi Cuvântul Domnului, casă a lui Iacov, toate clanurile Casei lui Israel!

5 A şa vorbeşte Domnul: «Ce nedreptate au găsit strămoşii voştri în Mine de s-au depărtat de Mine? Ei s-au dus după nimicuri şi ei înşişi au devenit nimicuri.

6 N u s-au întrebat: ‘Unde este Domnul, Care ne-a scos din ţara Egiptului şi ne-a condus prin pustie, printr-un pământ uscat şi plin de gropi, printr-un pământ al secetei şi al umbrei morţii, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte nici un om?’

7 V -am dus într-o ţară roditoare, ca să mâncaţi din rodul ei şi din bunătăţile ei, însă voi aţi venit şi Mi-aţi pângărit ţara, Mi-aţi prefăcut moştenirea într-o urâciune.

8 P reoţii nu s-au întrebat: ‘Unde este Domnul ?’ Cei ce mânuiesc Legea nu M-au cunoscut; păstorii s-au răzvrătit împotriva Mea. Profeţii au profeţit prin Baal şi s-au dus după cei ce nu pot fi de nici un folos.

9 D e aceea mă voi certa din nou cu voi, zice Domnul, şi mă voi certa şi cu copiii copiilor voştri.

10 T receţi în ostroavele Chitim şi priviţi! Trimiteţi la Chedar şi luaţi aminte; vedeţi dacă acolo s-a întâmplat aşa ceva!

11 Ş i-a schimbat vreun neam zeii, măcar că ei nu sunt Dumnezeu? Poporul Meu însă şi-a schimbat Slava cu ceva care nu-i este de nici un folos.

12 M iraţi-vă de aceasta, o, ceruri, înfioraţi-vă şi dezlănţuiţi-vă, zice Domnul,

13 c ăci poporul Meu a săvârşit două rele: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri sparte, care nu pot ţine apă.

14 E ste Israel un sclav din naştere? Atunci de ce a devenit pradă?

15 L eii răcnesc împotriva lui şi îşi ridică glasurile. Ei îi pustiesc ţara; cetăţile îi sunt arse şi fără locuitori.

16 C hiar şi cei din Nof şi Tahpanhes ţi-au zdrobit creştetul capului.

17 N u ţi-ai provocat tu singur lucrul acesta pentru că L-ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău, când El te conducea pe cale?

18 Ş i acum, de ce te duci în Egipt să bei apă din Şihor ? De ce mergi în Asiria să bei apă din râu ?

19 R ăutatea ta te va pedepsi; răzvrătirea ta te va mustra. Vei şti şi vei vedea astfel cât de rău şi de amar este pentru tine să-L părăseşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să nu ai nici o frică de Mine, zice Stăpânul, Domnul Oştirilor.

20 D eşi, demult, ţi-am sfărâmat jugul şi ţi-am smuls legăturile, totuşi tu ai zis că nu-Mi vei mai sluji. Pe orice deal înalt şi sub orice copac verde te-ai întins ca o prostituată.

21 E u te sădisem ca o vie aleasă, de cel mai bun soi. Cum de te-ai schimbat şi ai devenit înaintea Mea o ramură sălbatică de viţă străină?

22 C hiar dacă te-ai spăla cu sodă, chiar dacă te-ai da cu mult săpun, murdăria ta tot ar rămâne înaintea ochilor Mei, zice Stăpânul Domn.

23 C um poţi spune: ‘Nu m-am pângărit şi nu am alergat după baali!’? Priveşte-ţi urma paşilor în vale şi ia aminte la ce ai făcut. Eşti ca o dromaderă iute, ale cărei căi sunt întortocheate,

24 c a o măgăriţă sălbatică, obişnuită cu pustiul, care gâfâie în aprinderea poftei ei! Cine o va împiedica să-şi satisfacă pofta? Cei ce o doresc nu se obosesc căutând-o, căci o găsesc la vremea împerecherii ei.

25 O preşte-te până când nu ajungi desculţă şi cu gâtul uscat! Dar tu zici: ‘În zadar! Eu iubesc dumnezeii străini şi vreau să merg după ei!’

26 C um este dat de ruşine un hoţ când este prins, tot astfel este ruşinată Casa lui Israel – poporul, regii şi conducătorii lui, preoţii şi profeţii lui.

27 E i zic lemnului: ‘Tu eşti tatăl nostru!’ şi pietrei: ‘Tu ne-ai dat naştere!’ Mi-au întors spatele şi nu se uită la Mine. Dar când sunt în nenorocire, ei zic: ‘Scoală-Te şi scapă-ne!’

28 U nde sunt atunci zeii pe care vi i-aţi făcut? Să vină ei, dacă pot, şi să vă scape din nenorocire, căci Iudo, ai tot atâţia zei, câte cetăţi ai!

29 D e ce vă certaţi cu Mine? Toţi v-aţi răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.

30 D egeaba v-am pedepsit copiii, căci tot n-au luat aminte la pedeapsă. Sabia voastră i-a mâncat pe profeţii voştri ca un leu distrugător.»

31 V oi, cei din generaţia aceasta, luaţi aminte la Cuvântul Domnului: «Am fost Eu o pustie pentru Israel sau un pământ plin de întuneric ? De ce spune poporul Meu: ‘Suntem liberi să rătăcim! Nu ne vom mai întoarce la Tine!’

32 Î şi uită o fecioară bijuteriile sau o mireasă podoabele de nuntă? Poporul Meu însă M-a uitat de zile fără număr.

33 C e bine ştii să-ţi întocmeşti căile când cauţi ce iubeşti! Chiar şi pe femeile rele le înveţi căile tale!

34 P e marginile hainelor tale se găseşte sânge de nevinovaţi, pe care nu i-ai prins dând vreo spargere. Dar în ciuda acestor lucruri

35 t u zici: ‘Sunt nevinovat! Cu siguranţă, mânia Lui s-a întors de la mine!’ Însă Eu te voi judeca pentru că zici: ‘Nu am păcătuit!’

36 D e ce atâta grabă ca să-ţi schimbi drumul? Vei fi făcut de ruşine de către Egipt aşa cum ai fost făcut de ruşine şi de Asiria.

37 D e acolo vei ieşi cu mâinile pe cap, căci Domnul i-a lepădat pe cei în care te încrezi şi nu vei fi ajutat de ei.