1 D oamne, nu mă mai mustra în mânia Ta şi nu mă mai disciplina în furia Ta!

2 C ăci săgeţile Tale m-au străpuns, mâna Ta s-a abătut asupra mea.

3 D in pricina mâniei Tale, nu mai este nimic sănătos în trupul meu, nici un os nu mai este întreg din pricina păcatului meu.

4 C ăci fărădelegile mele mă copleşesc, ca o povară grea; sunt prea grele pentru mine.

5 R ănile mele duhnesc, putrezesc, şi aceasta numai din pricina nebuniei mele.

6 S unt încovoiat, peste măsură de gârbovit. Toată ziua umblu bocind.

7 C oapsele-mi sunt pline de arsuri, nu mai este nimic sănătos în trupul meu!

8 S unt atât de slăbit şi de zdrobit! Mă tânguiesc din pricina suspinelor inimii mele.

9 S tăpâne, ştii toate dorinţele mele, iar suspinele mele nu-ţi sunt ascunse!

10 M i se zbate inima, puterile mă părăsesc, nici chiar lumina ochilor mei nu o mai am!

11 C ei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea, cei apropiaţi mie stau deoparte.

12 C ei ce caută să-mi ia viaţa îşi întind cursele; cei ce-mi doresc răul pun la cale sfârşitul meu şi în fiecare zi urzesc numai înşelătorii.

13 E u însă nu aud, întocmai ca un surd; ca un mut, nu-mi deschid gura!

14 A m ajuns ca omul care nu aude şi a cărui gură nu mai are răspuns.

15 T otuşi nădăjduiesc în Tine, Doamne! Tu vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu!

16 C ăci am zis: „Să nu se bucure din pricina mea, atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“

17 C hiar acum sunt gata să mă împiedic, iar durerea mă însoţeşte mereu.

18 Î mi mărturisesc vina; păcatul meu mă frământă.

19 D uşmanii mei sunt mulţi şi plini de viaţă şi cei ce mă urăsc fără motiv sunt fără număr.

20 C ei ce răsplătesc cu rău pentru bine mi se opun, când eu urmăresc binele.

21 N u mă părăsi, Doamne! Dumnezeul meu, nu Te îndepărta de mine!

22 V ino degrabă în ajutorul meu, Stăpâne, Mântuirea mea!