1 N u strigă înţelepciunea? Nu-şi înalţă priceperea glasul?

2 E a se opreşte pe înălţimi, de-a lungul străzilor, la răspântii,

3 l ângă porţile care duc spre intrarea cetăţii, la uşi, şi strigă cu voce tare:

4 „ Oamenilor, către voi strig şi spre voi, fiii oamenilor, se îndreaptă vocea mea!

5 O , nesăbuiţilor, înţelegeţi prudenţa; proştilor, înţelegeţi priceperea!

6 A scultaţi, căci am să vă spun lucruri mari! Îmi voi deschide buzele ca să spun ce este drept!

7 C ăci gura mea rosteşte adevărul, iar nelegiuirea este o urâciune pentru buzele mele.

8 T oate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este nimic necinstit sau sucit în ele.

9 T oate sunt clare pentru cel priceput şi corecte pentru cei ce au găsit cunoştinţa.

10 P rimiţi îndrumarea mea în loc de argint şi alegeţi cunoştinţa în schimbul aurului ales,

11 c ăci înţelepciunea este mai preţioasă decât mărgăritarele şi orice ţi-ai dori nu se poate compara cu ea.

12 E u, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prudenţa; eu găsesc cunoştinţa şi chibzuinţa.

13 F rica de Domnul te face să urăşti răul. Iată ce urăsc eu: mândria şi aroganţa, calea rea şi gura care vorbeşte lucruri stricate.

14 A l meu este sfatul şi înţelepciunea răsunătoare; a mea este priceperea, a mea este puterea.

15 P rin mine domnesc împăraţii şi cei ce conduc prin mine emit legi drepte.

16 P rin mine guvernează prinţii şi toţi nobilii care conduc pământul.

17 E u iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei ce mă caută mă vor găsi.

18 E u aduc bogăţie şi onoare, belşug şi bunăstare.

19 R odul meu este mai bun decât aurul, decât aurul curat; profitul meu întrece argintul ales.

20 E u merg pe calea dreptăţii, pe mijlocul cărărilor justiţiei,

21 c a să le dau o moştenire celor ce mă iubesc şi să le umplu vistieriile.

22 D omnul m-a creat ca cea dintâi dintre căile Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

23 E u am fost desemnată din veşnicie, de la început, înainte de a fi pământul.

24 E u am fost născută când nu erau oceanele, când nu erau izvoare încărcate cu apă.

25 Î nainte de aşezarea munţilor, înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,

26 c ând El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.

27 C ând a întocmit El cerurile, eu eram acolo; când a trasat orizontul pe faţa adâncului,

28 c ând a pironit norii sus şi a întărit izvoarele adâncului,

29 c ând a dat mării porunca Lui, ca apele să nu treacă peste hotărârea Sa, când a trasat temeliile pământului,

30 e u eram meşterul de lângă El şi zi de zi aveam parte de desfătări, jucând neîncetat în prezenţa Lui,

31 j ucând pe întinderea pământului Lui şi găsindu-mi desfătarea în fiii oamenilor.

32 A cum deci, fiilor, ascultaţi-mă! Binecuvântaţi sunt cei ce păzesc căile mele!

33 A scultaţi îndrumarea şi fiţi înţelepţi; n-o ignoraţi!

34 B inecuvântat este omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, aşteptând la pragul uşii mele.

35 F iindcă oricine mă găseşte pe mine, găseşte viaţa şi primeşte astfel o favoare de la Domnul.

36 D ar cel care dă greş în a mă găsi se răneşte singur; toţi cei ce mă urăsc iubesc moartea.“