1 N u strigă înţelepciunea? Nu-şi înalţă priceperea glasul?

Não clama porventura a sabedoria, e não faz o entendimento soar a sua voz?

2 E a se opreşte pe înălţimi, de-a lungul străzilor, la răspântii,

No cume das alturas, junto ao caminho, nas encruzilhadas das veredas ela se coloca.

3 l ângă porţile care duc spre intrarea cetăţii, la uşi, şi strigă cu voce tare:

Junto

4 „ Oamenilor, către voi strig şi spre voi, fiii oamenilor, se îndreaptă vocea mea!

A vós, ó homens, clamo; e a minha voz se dirige aos filhos dos homens.

5 O , nesăbuiţilor, înţelegeţi prudenţa; proştilor, înţelegeţi priceperea!

Aprendei, ó simples, a prudência; entendei, ó loucos, a sabedoria.

6 A scultaţi, căci am să vă spun lucruri mari! Îmi voi deschide buzele ca să spun ce este drept!

Ouvi vós, porque profiro coisas excelentes; os meus lábios se abrem para a eqüidade.

7 C ăci gura mea rosteşte adevărul, iar nelegiuirea este o urâciune pentru buzele mele.

Porque a minha boca profere a verdade, os meus lábios abominam a impiedade.

8 T oate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este nimic necinstit sau sucit în ele.

Justas são todas as palavras da minha boca; não há nelas nenhuma coisa tortuosa nem perversa.

9 T oate sunt clare pentru cel priceput şi corecte pentru cei ce au găsit cunoştinţa.

Todas elas são retas para o que bem as entende, e justas para os que acham o conhecimento.

10 P rimiţi îndrumarea mea în loc de argint şi alegeţi cunoştinţa în schimbul aurului ales,

Aceitai antes a minha correção, e não a prata; e o conhecimento, antes do que o ouro escolhido.

11 c ăci înţelepciunea este mai preţioasă decât mărgăritarele şi orice ţi-ai dori nu se poate compara cu ea.

Porque melhor é a sabedoria do que as jóias; e de tudo o que se deseja nada se pode comparar com ela.

12 E u, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prudenţa; eu găsesc cunoştinţa şi chibzuinţa.

Eu, a sabedoria, habito com a prudência, e possuo o conhecimento e a discrição.

13 F rica de Domnul te face să urăşti răul. Iată ce urăsc eu: mândria şi aroganţa, calea rea şi gura care vorbeşte lucruri stricate.

O temor do Senhor é odiar o mal; a soberba, e a arrogância, e o mau caminho, e a boca perversa, eu os odeio.

14 A l meu este sfatul şi înţelepciunea răsunătoare; a mea este priceperea, a mea este puterea.

Meu é o conselho, e a verdadeira sabedoria; eu sou o entendimento; minha é a fortaleza.

15 P rin mine domnesc împăraţii şi cei ce conduc prin mine emit legi drepte.

Por mim reinam os reis, e os príncipes decretam o que justo.

16 P rin mine guvernează prinţii şi toţi nobilii care conduc pământul.

Por mim governam os príncipes e os nobres, sim, todos os juízes da terra.

17 E u iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei ce mă caută mă vor găsi.

Eu amo aos que me amam, e os que diligentemente me buscam me acharão.

18 E u aduc bogăţie şi onoare, belşug şi bunăstare.

Riquezas e honra estão comigo; sim, riquezas duráveis e justiça.

19 R odul meu este mai bun decât aurul, decât aurul curat; profitul meu întrece argintul ales.

Melhor é o meu fruto do que o ouro, sim, do que o ouro refinado; e a minha renda melhor do que a prata escolhida.

20 E u merg pe calea dreptăţii, pe mijlocul cărărilor justiţiei,

Ando pelo caminho da retidão, no meio das veredas da justiça,

21 c a să le dau o moştenire celor ce mă iubesc şi să le umplu vistieriile.

dotando de bens permanentes os que me amam, e enchendo os seus tesouros.

22 D omnul m-a creat ca cea dintâi dintre căile Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

O Senhor me criou como a primeira das suas obras, o princípio dos seus feitos mais antigos.

23 E u am fost desemnată din veşnicie, de la început, înainte de a fi pământul.

Desde a eternidade fui constituída, desde o princípio, antes de existir a terra.

24 E u am fost născută când nu erau oceanele, când nu erau izvoare încărcate cu apă.

Antes de haver abismos, fui gerada, e antes ainda de haver fontes cheias d'água.

25 Î nainte de aşezarea munţilor, înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,

Antes que os montes fossem firmados, antes dos outeiros eu nasci,

26 c ând El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.

quando ele ainda não tinha feito a terra com seus campos, nem sequer o princípio do pó do mundo.

27 C ând a întocmit El cerurile, eu eram acolo; când a trasat orizontul pe faţa adâncului,

Quando ele preparava os céus, aí estava eu; quando traçava um círculo sobre a face do abismo,

28 c ând a pironit norii sus şi a întărit izvoarele adâncului,

quando estabelecia o firmamento em cima, quando se firmavam as fontes do abismo,

29 c ând a dat mării porunca Lui, ca apele să nu treacă peste hotărârea Sa, când a trasat temeliile pământului,

quando ele fixava ao mar o seu termo, para que as águas não traspassassem o seu mando, quando traçava os fundamentos da terra,

30 e u eram meşterul de lângă El şi zi de zi aveam parte de desfătări, jucând neîncetat în prezenţa Lui,

então eu estava ao seu lado como arquiteto; e era cada dia as suas delícias, alegrando-me perante ele em todo o tempo;

31 j ucând pe întinderea pământului Lui şi găsindu-mi desfătarea în fiii oamenilor.

folgando no seu mundo habitável, e achando as minhas delícias com os filhos dos homens.

32 A cum deci, fiilor, ascultaţi-mă! Binecuvântaţi sunt cei ce păzesc căile mele!

Agora, pois, filhos, ouvi-me; porque felizes são os que guardam os meus caminhos.

33 A scultaţi îndrumarea şi fiţi înţelepţi; n-o ignoraţi!

Ouvi a correção, e sede sábios; e não a rejeiteis.

34 B inecuvântat este omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, aşteptând la pragul uşii mele.

Feliz é o homem que me dá ouvidos, velando cada dia

35 F iindcă oricine mă găseşte pe mine, găseşte viaţa şi primeşte astfel o favoare de la Domnul.

Porque o que me achar achará a vida, e alcançará o favor do Senhor.

36 D ar cel care dă greş în a mă găsi se răneşte singur; toţi cei ce mă urăsc iubesc moartea.“

Mas o que pecar contra mim fará mal ã sua própria alma; todos os que me odeiam amam a morte.