1 S unt dezgustat de viaţa mea. De aceea voi da frâu liber plângerii mele, voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.

Tendo tédio ã minha vida; darei livre curso ã minha queixa, falarei na amargura da minha alma:

2 Î i voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna! Fă-mă să ştiu de ce te cerţi cu mine?

Direi a Deus: Não me condenes; faze-me saber por que contendes comigo.

3 Î ţi place să mă asupreşti, să dispreţuieşti lucrarea mâinilor Tale, în timp ce faci să strălucească sfaturile celui rău?

Tens prazer em oprimir, em desprezar a obra das tuas mãos e favorecer o desígnio dos ímpios?

4 A i Tu ochi de carne? Vezi Tu aşa cum văd oamenii?

Tens tu olhos de carne? Ou vês tu como vê o homem?

5 S unt zilele Tale ca zilele omului sau anii Tăi ca anii lui,

São os teus dias como os dias do homem? Ou são os teus anos como os anos de um homem,

6 c a să-mi cauţi nedreptatea şi să-mi cercetezi păcatul,

para te informares da minha iniqüidade, e averiguares o meu pecado,

7 d eşi Tu ştii că sunt nevinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?

ainda que tu sabes que eu não sou ímpio, e que não há ninguém que possa livrar-me da tua mão?

8 M âinile Tale m-au modelat şi m-au făcut, iar acum te întorci să mă distrugi?

As tuas mãos me fizeram e me deram forma; e te voltas agora para me consumir?

9 A du-Ţi aminte că m-ai modelat ca pe lut! Vrei acum să mă faci din nou ţărână?

Lembra-te, pois, de que do barro me formaste; e queres fazer-me tornar ao pó?

10 N -ai făcut Tu să fiu vărsat ca laptele şi închegat ca brânza?

Não me vazaste como leite, e não me coalhaste como queijo?

11 M -ai îmbrăcat cu piele şi cu carne şi m-ai împletit cu oase şi cu tendoane.

De pele e carne me vestiste, e de ossos e nervos me teceste.

12 M i-ai dat viaţă şi mi-ai arătat îndurare, iar purtarea Ta de grijă mi-a păzit sufletul.

Vida e misericórdia me tens concedido, e a tua providência me tem conservado o espírito.

13 I ată totuşi ce ai ascuns în inima Ta şi ce ştiu că aveai de gând:

Contudo ocultaste estas coisas no teu coração; bem sei que isso foi o teu desígnio.

14 c a, dacă păcătuiesc, să mă urmăreşti şi să nu-mi ierţi vina.

Se eu pecar, tu me observas, e da minha iniqüidade não me absolverás.

15 D acă sunt rău, vai de mine! Dacă sunt drept, nu-mi pot înălţa capul, pentru că sunt plin de ruşine şi înecat în necaz.

Se for ímpio, ai de mim! Se for justo, não poderei levantar a minha cabeça, estando farto de ignomínia, e de contemplar a minha miséria.

16 D acă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu şi iarăşi Îţi arăţi marea Ta putere împotriva mea.

Se a minha cabeça se exaltar, tu me caças como a um leão feroz; e de novo fazes maravilhas contra mim.

17 A duci mai mulţi martori împotriva mea, mânia Ta creşte faţă de mine şi mă loveşti cu o mulţime de necazuri.

Tu renovas contra mim as tuas testemunhas, e multiplicas contra mim a tua ira; reveses e combate estão comigo.

18 D e ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O! de aş fi murit înainte să mă vadă cineva!

Por que, pois, me tiraste da madre? Ah! se então tivera expirado, e olhos nenhuns me vissem!

19 A ş fi ca şi cum n-aş fi fost, purtat din pântece drept în mormânt.

Então fora como se nunca houvera sido; e da madre teria sido levado para a sepultura.

20 O are nu-mi sunt puţine zilele? Opreşte-te şi lasă-mă singur, să pot afla puţină mângâiere

Não são poucos os meus dias? Cessa, pois, e deixa-me, para que por um pouco eu tome alento;

21 î nainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere, în ţara întunericului şi a umbrei morţii,

antes que me vá para o lugar de que não voltarei, para a terra da escuridão e das densas trevas,

22 î n ţara nopţii întunecate, a umbrei adânci şi a dezordinii, unde chiar şi lumina este precum întunericul!»“

terra escuríssima, como a própria escuridão, terra da sombra trevosa e do caos, e onde a própria luz é como a escuridão.