1 S unt dezgustat de viaţa mea. De aceea voi da frâu liber plângerii mele, voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.

My soul is weary of my life: I will give free course to my complaint; I will speak in the bitterness of my soul.

2 Î i voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna! Fă-mă să ştiu de ce te cerţi cu mine?

I will say unto +God, Do not condemn me; shew me wherefore thou strivest with me.

3 Î ţi place să mă asupreşti, să dispreţuieşti lucrarea mâinilor Tale, în timp ce faci să strălucească sfaturile celui rău?

Doth it please thee to oppress, that thou shouldest despise the work of thy hands, and shine upon the counsel of the wicked?

4 A i Tu ochi de carne? Vezi Tu aşa cum văd oamenii?

Hast thou eyes of flesh? or seest thou as man seeth?

5 S unt zilele Tale ca zilele omului sau anii Tăi ca anii lui,

Are thy days as the days of a mortal? are thy years as a man's days,

6 c a să-mi cauţi nedreptatea şi să-mi cercetezi păcatul,

That thou searchest after mine iniquity, and inquirest into my sin;

7 d eşi Tu ştii că sunt nevinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?

Since thou knowest that I am not wicked, and that there is none that delivereth out of thy hand?

8 M âinile Tale m-au modelat şi m-au făcut, iar acum te întorci să mă distrugi?

Thy hands have bound me together and made me as one, round about; yet dost thou swallow me up!

9 A du-Ţi aminte că m-ai modelat ca pe lut! Vrei acum să mă faci din nou ţărână?

Remember, I beseech thee, that thou hast made me as clay, and wilt bring me into dust again.

10 N -ai făcut Tu să fiu vărsat ca laptele şi închegat ca brânza?

Hast thou not poured me out as milk, and curdled me like cheese?

11 M -ai îmbrăcat cu piele şi cu carne şi m-ai împletit cu oase şi cu tendoane.

Thou hast clothed me with skin and flesh, and knit me together with bones and sinews;

12 M i-ai dat viaţă şi mi-ai arătat îndurare, iar purtarea Ta de grijă mi-a păzit sufletul.

Thou hast granted me life and favour, and thy care hath preserved my spirit;

13 I ată totuşi ce ai ascuns în inima Ta şi ce ştiu că aveai de gând:

And these things didst thou hide in thy heart; I know that this was with thee.

14 c a, dacă păcătuiesc, să mă urmăreşti şi să nu-mi ierţi vina.

If I sinned, thou wouldest mark me, and thou wouldest not acquit me of mine iniquity.

15 D acă sunt rău, vai de mine! Dacă sunt drept, nu-mi pot înălţa capul, pentru că sunt plin de ruşine şi înecat în necaz.

If I were wicked, woe unto me! and righteous, I will not lift up my head, being full of shame, and beholding mine affliction;—

16 D acă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu şi iarăşi Îţi arăţi marea Ta putere împotriva mea.

And it increaseth: thou huntest me as a fierce lion; and ever again thou shewest thy marvellous power upon me.

17 A duci mai mulţi martori împotriva mea, mânia Ta creşte faţă de mine şi mă loveşti cu o mulţime de necazuri.

Thou renewest thy witnesses before me and increasest thy displeasure against me; successions and a time of toil are with me.

18 D e ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O! de aş fi murit înainte să mă vadă cineva!

And wherefore didst thou bring me forth out of the womb? I had expired, and no eye had seen me.

19 A ş fi ca şi cum n-aş fi fost, purtat din pântece drept în mormânt.

I should be as though I had not been; I should have been carried from the womb to the grave.

20 O are nu-mi sunt puţine zilele? Opreşte-te şi lasă-mă singur, să pot afla puţină mângâiere

Are not my days few? cease then and let me alone, that I may revive a little,

21 î nainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere, în ţara întunericului şi a umbrei morţii,

Before I go, and never to return,—to the land of darkness and the shadow of death;

22 î n ţara nopţii întunecate, a umbrei adânci şi a dezordinii, unde chiar şi lumina este precum întunericul!»“

A land of gloom, as darkness itself; of the shadow of death, without any order, where the light is as thick darkness.