1 D avid a fugit din Naiot, din Rama, a venit la Ionatan şi l-a întrebat: – Ce am făcut? Care este nelegiuirea mea şi cu ce am păcătuit împotriva tatălui tău de caută să-mi ia viaţa?
And David fled from Naioth by Ramah, and came and said before Jonathan, What have I done? what is mine iniquity, and what is my sin before thy father, that he seeks my life?
2 I onatan i-a răspuns: – Nici vorbă! Nu vei muri! Tatăl meu nu face nici un lucru, nici mare, nici mic, fără să mi-l dezvăluie. Pentru ce ar ascunde tatăl meu tocmai lucrul acesta de mine? Nu poate fi adevărat.
And he said to him, God forbid; thou shalt not die: behold, my father will do nothing either great or small, and not apprise me; and why should my father hide this thing from me? it is not so.
3 D ar David a jurat din nou, zicând: – Cu siguranţă că tatăl tău a ştiut că am găsit bunăvoinţă la tine şi s-a gândit: „Să nu ştie Ionatan lucrul acesta căci s-ar întrista.“ Însă, cu adevărat, viu este Domnul şi viu este sufletul tău că între mine şi moarte nu mai este decât un pas.
And David swore again and again, and said, Thy father certainly knows that I have found favour in thy sight: and he has thought, Jonathan shall not know this, lest he be grieved; but truly Jehovah liveth, and thy soul liveth, there is but a step between me and death.
4 – Voi face pentru tine tot ceea ce doreşti, i-a spus Ionatan lui David.
And Jonathan said to David, What thy soul may say, I will even do it for thee.
5 – Iată, mâine va fi lună nouă şi ar trebui să stau la masă împreună cu regele, i-a zis David. Dă-mi voie însă să plec şi să mă ascund în câmp până în seara zilei a treia.
And David said to Jonathan, Behold, to-morrow is new moon, and I should not fail to sit with the king at meat; but let me go, that I may hide myself in the field until the third evening.
6 D acă tatăl tău va observa lipsa mea, să-i spui: „David m-a rugat să-i dau voie să dea o fugă până la Betleem, cetatea sa, deoarece acolo va fi adusă jertfa anuală pentru tot clanul.“
If thy father should actually miss me, then say, David earnestly asked leave of me that he might run to Bethlehem his city; for there is a yearly sacrifice there for all the family.
7 D acă va accepta, atunci va fi pace pentru slujitorul tău. Însă dacă se va aprinde de mânie atunci să ştii că a hotărât să-mi facă rău.
If he say thus, It is well,—thy servant shall have peace; but if he be very wroth, be sure that evil is determined by him.
8 Î n ceea ce te priveşte, arată bunătate faţă de slujitorul tău, fiindcă ai făcut cu el un legământ înaintea Domnului. Iar dacă se găseşte vreo nelegiuire în mine, omoară-mă tu însuţi! Pentru ce să mă mai aduci înaintea tatălui tău?
Deal kindly then with thy servant; for thou hast brought thy servant into a covenant of Jehovah with thee; but if there be in me iniquity, slay me thyself; for why shouldest thou bring me to thy father?
9 – Niciodată! i-a zis Ionatan. Dacă aş fi ştiut că tatăl meu a hotărât să-ţi facă rău, oare nu ţi-aş fi spus?
And Jonathan said, Far be it from thee; for, if I knew with certainty that evil were determined by my father to come upon thee, would I not tell it thee?
10 – Cine îmi va da de ştire dacă tatăl tău îţi va răspunde cu asprime? l-a întrebat David pe Ionatan.
Then said David to Jonathan, Who shall tell me? or what if thy father answer thee roughly?
11 I onatan i-a răspuns: – Vino, să ieşim în câmp. Au ieşit amândoi în câmp
And Jonathan said to David, Come and let us go out into the field. And they went out both of them into the field.
12 ş i acolo Ionatan i-a spus lui David: – Domnul, Dumnezeul lui Israel, este martor că voi iscodi pe tatăl meu mâine şi poimâine cam pe la ceasul acesta. Dacă are gânduri bune pentru tine îţi voi da de ştire.
And Jonathan said to David, Jehovah, God of Israel, when I sound my father about this time to-morrow, the next day, and behold, there be good toward David, and I then send not to thee, and apprise thee of it,
13 D omnul să se poarte cu Ionatan cu toată asprimea dacă tatăl meu va dori să-ţi facă rău şi eu nu-ţi voi dezvălui lucrul acesta şi nu te voi lăsa să pleci în siguranţă. Domnul să fie cu tine aşa cum a fost şi cu tatăl meu.
Jehovah do so and much more to Jonathan. Should it please my father thee evil, then I will apprise thee of it, and send thee away, that thou mayest go in peace; and Jehovah be with thee, as he has been with my father.
14 D acă voi mai trăi, să arăţi faţă de mine o îndurare ca cea a lui Dumnezeu, aşa încât să nu fiu ucis
And thou shalt not only while yet I live shew me the kindness of Jehovah, that I die not,
15 ş i să nu-ţi îndepărtezi niciodată bunătatea faţă de familia mea, atunci când Domnul va şterge de pe faţa pământului pe fiecare din duşmanii lui David.
but thou shalt not cut off thy kindness from my house for ever, no, not when Jehovah cuts off the enemies of David, every one from the face of the earth.
16 A stfel a încheiat Ionatan legământ cu familia lui David, spunând: „ Domnul să ceară socoteală duşmanilor lui David!“
And Jonathan made with the house of David, Let Jehovah even require at the hand of David's enemies!
17 I onatan l-a pus pe David să-şi reînnoiască jurământul din pricina dragostei pe care o nutrea pentru el, pentru că-l iubea aşa cum îşi iubea sufletul lui.
And Jonathan caused David to swear again, by the love he had for him, for he loved him as he loved his own soul.
18 A poi i-a zis: „Mâine este lună nouă şi lipsa ta va fi observată, pentru că locul tău va fi gol.
And Jonathan said to him, To-morrow is the new moon; and thou wilt be missed, for thy seat will be empty;
19 P oimâine să cobori repede, să te duci la locul în care te-ai ascuns prima oară şi să aştepţi lângă stânca Ezel.
but on the third day thou shalt go down quickly, and come to the place where thou didst hide thyself on the day of the business, and abide by the stone Ezel.
20 E u voi trage trei săgeţi spre ea ca şi când aş trage la ţintă.
And I will shoot three arrows on the side of it, as though I shot at a mark.
21 A poi voi trimite băiatul, poruncindu-i să caute săgeţile. Dacă îi voi spune: «Iată, săgeţile sunt dincoace de tine. Adu-le încoace!» atunci să vii pentru că, viu este Domnul, te afli în siguranţă. Nu este nici un pericol.
And behold, I will send the lad, Go, find the arrows. If I expressly say to the lad, Behold, the arrows are on this side of thee, take them; then come, for there is peace for thee, and it is nothing; Jehovah liveth.
22 D acă însă îi voi spune băiatului: «Iată, săgeţile sunt dincolo de tine», atunci să pleci pentru că Domnul te trimite.
But if I say thus to the youth: Behold, the arrows are beyond thee,—go thy way; for Jehovah sends thee away.
23 I ar cu privire la ceea ce am vorbit noi, Domnul este martor între mine şi tine pe vecie.“
And as to the matter which thou and I have spoken of, behold, Jehovah is between me and thee for ever.
24 D avid s-a ascuns în câmp. Când a început luna nouă, regele s-a aşezat la masă să mănânce.
And David hid himself in the field; and it was the new moon, and the king sat at table to eat.
25 R egele s-a aşezat pe locul său obişnuit, lângă perete, avându-l pe Ionatan în faţa sa, iar pe Abner lângă el, în timp ce locul lui David era gol.
And the king sat on his seat, as at other times, on the seat by the wall; and Jonathan arose, and Abner sat by Saul's side, and David's place was empty.
26 S aul n-a spus nimic în acea zi, pentru că se gândea că s-a întâmplat ceva cu David. Îşi spunea: „El nu este curat, cu siguranţă nu este curat.“
And Saul said nothing that day; for he thought, Something has befallen, that he is not clean: surely he is not clean.
27 Î n ziua următoare, a doua zi a lunii noi, locul lui David era tot gol. Atunci Saul l-a întrebat pe fiul său Ionatan: – De ce nu a venit fiul lui Işai nici ieri şi nici astăzi la masă?
And it came to pass the next day after the new moon, the second, as David's place was empty, that Saul said to Jonathan his son, Why has not the son of Jesse come to table, neither yesterday nor to-day?
28 I onatan i-a răspuns: – David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem.
And Jonathan answered Saul, David earnestly asked leave of me to Bethlehem,
29 E l mi-a spus: „Dă-mi voie, te rog, să merg acasă fiindcă clanul nostru aduce o jertfă în cetate, iar fratele meu mi-a poruncit să fiu acolo. Fii bun, dă-mi voie, te rog, să merg şi să-mi văd fraţii!“ De aceea nu a venit la masa regelui.
and said, Let me go, I pray thee; for we have a family sacrifice in the city; and my brother himself has commanded me; and now, if I have found favour in thy sight, let me go away, I pray thee, and see my brethren. He has therefore not come to the king's table.
30 S aul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan şi i-a spus: – Bastard răzvrătit ce eşti! Crezi că nu ştiu că ţi-ai ales ca prieten pe fiul lui Işai, spre ruşinea ta şi a mamei tale care te-a născut ?
And Saul's anger was kindled against Jonathan, and he said to him, Son of the perverse rebellious woman, do not I know that thou hast chosen the son of Jesse to thine own shame and to the shame of thy mother's nakedness?
31 A tâta timp cât fiul lui Işai trăieşte pe acest pământ, nici tu şi nici regatul tău nu veţi fi în siguranţă. Trimite deci şi adu-l la mine pentru că trebuie să moară.
For as long as the son of Jesse lives upon earth, thou shalt not be established, nor thy kingdom. And now send and fetch him to me, for he must die.
32 D ar Ionatan i-a răspuns tatălui său, Saul: – Pentru ce să fie dat la moarte? Ce a făcut?
And Jonathan answered Saul his father, and said to him, Why should he be put to death? what has he done?
33 A tunci Saul a aruncat suliţa spre el ca să-l lovească. Astfel, Ionatan a înţeles că tatăl său avea de gând să-l ucidă pe David.
Then Saul cast the spear at him to smite him; and Jonathan knew that it was determined by his father to put David to death.
34 S -a ridicat de la masă arzând de mânie şi în acea zi, a doua a lunii noi, nu a mâncat nimic pentru că era întristat din pricina lui David, căci tatăl său l-a umilit.
And Jonathan arose from the table in fierce anger, and ate no meat the second day of the new moon; for he was grieved for David, because his father had done him shame.
35 Î n dimineaţa următoare, Ionatan a ieşit în câmp pentru întâlnirea cu David. Împreună cu el era un băieţaş.
And it came to pass in the morning that Jonathan went out into the field, to the place agreed on with David, and a little lad with him.
36 E l i-a spus băieţaşului: „Aleargă de găseşte săgeţile pe care le-am tras.“ Băieţaşul a alergat, iar Ionatan a tras o săgeată dincolo de el.
And he said to his lad, Run, find now the arrows which I shoot. The lad ran, and he shot the arrow beyond him.
37 C ând băieţaşul a sosit la locul în care căzuse săgeata trasă de Ionatan, acesta a strigat după el: – Nu-i aşa că săgeata e dincolo de tine?
And when the lad came to the place of the arrow which Jonathan had shot, Jonathan cried after the lad and said, Is not the arrow away beyond thee?
38 I onatan a strigat după el: – Iute! Grăbeşte-te! Nu te opri! Băieţaşul a strâns săgeţile şi s-a întors la stăpânul său.
And Jonathan cried after the lad, Make speed, haste, stay not! And Jonathan's lad gathered up the arrows, and came to his master.
39 A cesta nu înţelegea nimic; doar Ionatan şi David înţelegeau ce se întâmpla.
And the lad knew nothing: only Jonathan and David knew the matter.
40 I onatan i-a dat băieţaşului armele sale, spunându-i: – Du-te şi du-le în cetate!
And Jonathan gave his weapons to his lad, and said to him, Go, carry them to the city.
41 D upă ce a plecat băiatul, David s-a ridicat din partea de sud a stâncii, a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat de trei ori. Apoi s-au sărutat şi au plâns împreună, dar David a plâns mai mult.
The lad went, and David arose from the side of the south, and fell on his face to the ground, and bowed himself three times; and they kissed one another, and wept one with another, until David exceeded.
42 I onatan i-a zis lui David: – Mergi în pace! Fie cum am jurat amândoi în Numele Domnului când am zis: „ Domnul să fie între mine şi tine şi între urmaşii mei şi urmaşii tăi pe vecie.“ Apoi David s-a ridicat şi a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.
And Jonathan said to David, Go in peace, forasmuch as we have both of us sworn in the name of Jehovah, saying, Jehovah be between me and thee, and between my seed and thy seed for ever! And he arose and departed; and Jonathan went into the city.