1 „ Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu! zice Dumnezeul vostru.

Comfort ye, comfort ye my people, saith your God.

2 V orbiţi blând Ierusalimului şi strigaţi-i că truda lui s-a sfârşit, că vina lui este ispăşită, căci a primit din mâna Domnului pedeapsă îndoită pentru toate păcatele sale!“

Speak to the heart of Jerusalem, and cry unto her, that her time of suffering is accomplished, that her iniquity is pardoned; for she hath received of Jehovah's hand double for all her sins.

3 „ Un glas strigă în pustie: «Pregătiţi calea Domnului, neteziţi în deşert un drum pentru Dumnezeul nostru!

The voice of one crying in the wilderness: Prepare ye the way of Jehovah, make straight in the desert a highway for our God!

4 O rice vale va fi înălţată şi orice munte şi deal va fi aplecat; orice râpă va deveni netedă şi orice povârniş se va preface în câmpie.

Every valley shall be raised up, and every mountain and hill shall be brought low; and the crooked shall be made straight, and the rough places a plain.

5 A tunci se va arăta slava Domnului, şi oamenii o vor vedea cu toţii împreună, căci gura Domnului a vorbit.»

And the glory of Jehovah shall be revealed, and all flesh shall see together: for the mouth of Jehovah hath spoken.

6 U n glas zice: «Strigă!» «Ce să strig?», am întrebat eu. «Orice făptură este ca iarba şi toată gloria ei este ca floarea de pe câmp!

A voice saith, Cry. And he saith, What shall I cry?—All flesh is grass, and all the comeliness thereof as the flower of the field.

7 I arba se usucă, iar floarea cade când suflarea Domnului vine peste ea!» Într-adevăr, ca iarba este poporul!

The grass withereth, the flower fadeth, for the breath of Jehovah bloweth upon it: surely the people is grass.

8 I arba se usucă, iar floarea cade, însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie.

The grass withereth, the flower fadeth; but the word of our God abideth for ever.

9 S uie-te pe un munte înalt, Sioane, aducător de veşti bune! Înalţă-ţi glasul cu putere, Ierusalime, aducător de veşti bune! Înalţă-l, nu te teme! Spune cetăţilor lui Iuda: «Iată-L pe Dumnezeul vostru!»

O Zion, that bringest glad tidings, get thee up into a high mountain; O Jerusalem, that bringest glad tidings, lift up thy voice with strength: lift it up, be not afraid; say unto the cities of Judah, Behold your God!

10 I ată, Stăpânul Domn vine cu putere, stăpânind prin braţul Său. Plata Lui vine cu El şi răsplata Lui Îl însoţeşte.

Behold, the Lord Jehovah will come with might, and his arm shall rule for him; behold, his reward is with him, and his recompence before him.

11 E l Îşi va paşte turma ca un păstor; Îşi va strânge mieii în braţe, îi va lua la piept şi va călăuzi blând oile care alăptează.

He will feed his flock like a shepherd: he will gather the lambs with his arm, and carry them in his bosom; he will gently lead those that give suck.

12 C ine a măsurat apele în palma lui şi a trasat cerurile cu lăţimea palmei? Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu o cumpănă?

Who hath measured the waters in the hollow of his hand, and meted out the heavens with span, and grasped the dust of the earth in a measure, and weighed the mountains in a balance, and the hills in scales?

13 C ine a cercetat Duhul Domnului şi cine L-a îndrumat ca sfătuitor al Său?

Who hath directed the Spirit of Jehovah, and, his counsellor, hath taught him?

14 C u cine s-a sfătuit El ca să fie luminat? Cine L-a învăţat calea dreptăţii? Cine L-a învăţat cunoaşterea şi I-a arătat cărarea priceperii?

With whom took he counsel, and gave him intelligence, and instructed him in the path of judgment, and taught him knowledge, and shewed him the way of understanding?

15 I ată, neamurile sunt ca o picătură de apă într-o găleată, sunt considerate ca praful de pe cântar. Pentru El, insulele nu cântăresc mai mult decât un fir de praf.

Behold, the nations are esteemed as a drop of the bucket, and as the fine dust on the scales; behold, he taketh up the isles as an atom.

16 L ibanul nu ajunge pentru foc, nici animalele lui pentru arderea de tot.

And Lebanon is not sufficient to burn, nor the beasts thereof sufficient for a burnt-offering.

17 T oate neamurile sunt un nimic înaintea Lui; mai puţin decât nimic şi deşertăciune preţuiesc ele în faţa Sa.

All the nations are as nothing before him; they are esteemed by him less than a cipher, and vanity.

18 C u cine, deci, L-aţi putea asemăna pe Dumnezeu? Ce imagine aţi putea găsi pentru El?

To whom then will ye liken God? and what likeness will ye compare unto him?

19 U n idol? – un meşter îl toarnă şi apoi un aurar îl poleieşte cu aur şi îi face lănţişoare de argint.

The workman casteth a graven image, and the goldsmith spreadeth it over with gold, and casteth silver chains.

20 S ăracul, care nu-şi permite aceasta, alege un lemn ce nu putrezeşte şi îşi caută un meşter iscusit pentru ca acesta să-i facă un idol care să nu se clatine.

He that is impoverished, so that he hath no offering, chooseth a tree that doth not rot; he seeketh unto him a skilled workman to prepare a graven image that shall not be moved.

21 N u ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? N-aţi învăţat nimic de la întemeierea pământului?

—Do ye not know? Have ye not heard? Hath it not been told you from the beginning? Have ye not understood the foundation of the earth?

22 E l este Cel Ce şade deasupra cercului pământului, ai cărui locuitori par nişte lăcuste. El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin şi le desfăşoară ca pe un cort de locuit.

he that sitteth upon the circle of the earth, and the inhabitants thereof are as grasshoppers; that stretcheth out the heavens as a gauze curtain, and spreadeth them out as a tent to dwell in;

23 E l este Cel Ce îi preface pe prinţi în nimic, iar pe conducătorii pământului ca şi cum n-ar exista.

that bringeth the princes to nothing, that maketh the judges of the earth as vanity.

24 D e abia sunt sădiţi, de abia sunt semănaţi, de abia li s-au înrădăcinat tulpinile în pământ, că El şi suflă peste ei, uscându-i, iar vijelia îi ia ca pe nişte paie.

Scarcely are they planted, scarcely are they sown, scarcely hath their stock taken root in the earth, but he also bloweth upon them and they wither, and the whirlwind taketh them away as stubble.

25 « Deci, cu cine M-aţi putea asemăna? Cine Mi-ar putea fi egal?» zice Cel Sfânt.

To whom then will ye liken me, or shall I be equal? saith the Holy One.

26 R idicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi: Cine a creat toate acestea? El, Cel Care face să apară oştirile lor una câte una, chemându-le pe nume. Atât de mare este tăria Lui, atât de tare este puterea Lui, că nici una nu lipseşte.

Lift up your eyes on high, and see! Who hath created these things, bringing out their host by number? He calleth them all by name; through the greatness of his might and strength of power, not one faileth.

27 D e ce spui, Iacove, de ce zici, Israele: «Calea mea este ascunsă de Domnul şi dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?»

Why sayest thou, Jacob, and speakest, O Israel, My way is hid from Jehovah, and my right is passed away from my God?

28 N u ştii? N-ai auzit? Domnul este Dumnezeul cel Veşnic, creatorul marginilor pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte, iar priceperea Lui este de nepătruns.

Dost thou not know, hast thou not heard, that the everlasting God, Jehovah, the Creator of the ends of the earth, fainteth not nor tireth? There is no searching of his understanding.

29 E l dă putere celui obosit şi îl întăreşte pe cel fără putere.

He giveth power to the faint; and to him that hath no might he increaseth strength.

30 F lăcăii vor obosi şi vor osteni, tinerii se vor împiedica şi vor cădea,

Even the youths shall faint and shall tire, and the young men shall stumble and fall;

31 d ar cei ce se încred în Domnul îşi vor înnoi puterea, se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii, vor alerga şi nu vor osteni, vor umbla şi nu vor obosi.

but they that wait upon Jehovah shall renew strength: they shall mount up with wings as eagles; they shall run, and not tire; they shall walk, and not faint.