1 S trigaţi de bucurie către Dumnezeu, Tăria noastră! Strigaţi de veselie către Dumnezeul lui Iacov!
Sing ye joyously unto God our strength, shout aloud unto the God of Jacob;
2 Î nălţaţi un cântec, sunaţi din tamburine, din lira cea plăcută şi din harfă.
Raise a song, and sound the tambour, the pleasant harp with the lute.
3 S uflaţi din corn la lună nouă, la lună plină, în ziua sărbătorii.
Blow the trumpet at the new moon, at the set time, on our feast day:
4 A ceasta este porunca dată lui Israel, hotărârea Dumnezeului lui Iacov.
For this is a statute for Israel, an ordinance of the God of Jacob;
5 M ărturia aceasta i-a dat-o lui Iosif, când a mers împotriva ţării Egiptului; acolo am auzit o limbă pe care n-o cunoşteam:
He ordained it in Joseph a testimony, when he went forth over the land of Egypt, I heard a language that I knew not.
6 „ I-am luat povara de pe umăr, mâinile lui nu mai ţin coşul.
I removed his shoulder from the burden; his hands were freed from the basket.
7 L a necaz ai strigat, iar Eu te-am scăpat; ţi-am răspuns de lângă locul tainic al tunetului, te-am încercat la apele Meriba. Sela
Thou calledst in trouble, and I delivered thee; I answered thee in the secret place of thunder; I proved thee at the waters of Meribah. Selah.
8 A scultă, poporul Meu, şi te voi sfătui! O, Israele, de M-ai asculta!
Hear, my people, and I will testify unto thee; O Israel, if thou wouldest hearken unto me!
9 S ă nu se găsească la tine nici un dumnezeu străin! Să nu te închini nici unui zeu!
There shall no strange god be in thee, neither shalt thou worship any foreign god.
10 E u sunt Domnul, Dumnezeul tău! Eu te-am adus din ţara Egiptului! Deschide-ţi gura şi ţi-o voi umple!“
I am Jehovah thy God, that brought thee up out of the land of Egypt: open thy mouth wide, and I will fill it.
11 D ar poporul Meu nu Mi-a ascultat glasul, Israel nu M-a urmat.
But my people hearkened not to my voice, and Israel would none of me.
12 A tunci l-am lăsat în voia inimii lui încăpăţânate şi a trăit după propriile lui sfaturi.
So I gave them up unto their own hearts' stubbornness: they walked after their own counsels.
13 „ O, de M-ar asculta poporul Meu! O, de ar umbla Israel pe căile Mele!
Oh that my people had hearkened unto me, that Israel had walked in my ways!
14 A tunci i-aş supune pe duşmanii săi într-o clipă şi Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor săi.“
I would soon have subdued their enemies, and turned my hand against their adversaries.
15 C ei ce-L urăsc pe Domnul ar da înapoi în faţa Lui, iar soarta le- ar fi pecetluită pe vecie.
The haters of Jehovah would have come cringing unto him; but their time would have been for ever.
16 P e Israel însă l-ar hrăni cu grâul cel mai bun... „Chiar cu miere din stâncă te-aş sătura!“, zice Dumnezeu.
And he would have fed them with the finest of wheat; yea, with honey out of the rock would I have satisfied thee.