1 D upă toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut.

After this, Job opened his mouth and cursed his day.

2 I ov a zis:

And Job answered and said,

3 „ Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»

Let the day perish in which I was born, and the night that said, There is a man child conceived.

4 P refacă-se în întuneric ziua aceea! Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri, iar lumina să nu strălucească peste ea!

That day—let it be darkness, let not +God care for it from above, neither let light shine upon it:

5 N egura şi bezna să o cuprindă, norii să o acopere, întunecimea zilei să o înspăimânte!

Let darkness and the shadow of death claim it; let clouds dwell upon it; let darkeners of the day terrify it.

6 Î ntunericul să stăpânească noaptea aceea! Să nu se bucure între zilele din an, să nu fie numărată între luni!

That night—let gloom seize upon it; let it not rejoice among the days of the year; let it not come into the number of the months.

7 D a, noaptea aceea să fie stearpă, să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!

Behold, let that night be barren; let no joyful sound come therein;

8 B lestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul!

Let them curse it that curse the day, who are ready to rouse Leviathan;

9 S telele zorilor ei să fie întunecate, să dorească lumina, dar să nu o primească! Să nu vadă pleoapele dimineţii,

Let the stars of its twilight be dark; let it wait for light, and have none, neither let it see the eyelids of the dawn:

10 p entru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele şi n-a ascuns necazul de ochii mei.

Because it shut not up the doors of the womb that bore me, and hid not trouble from mine eyes.

11 D e ce n-am murit la naştere şi n-am pierit când am ieşit din pântece?

Wherefore did I not die from the womb,—come forth from the belly and expire?

12 D e ce au fost genunchi care să mă primească şi sâni care să mă alăpteze?

Why did the knees meet me? and wherefore the breasts, that I should suck?

13 A cum aş fi stat culcat şi liniştit, aş fi dormit şi m-aş fi odihnit

For now should I have lain down and been quiet; I should have slept: then had I been at rest,

14 c u împăraţii şi sfetnicii pământului, care şi-au zidit falnice morminte,

With kings and counsellors of the earth, who build desolate places for themselves,

15 c u prinţii care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint.

Or with princes who had gold, who filled their houses with silver;

16 S au de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură, ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?

Or as a hidden untimely birth I had not been; as infants that have not seen the light.

17 A colo cei răi nu te mai necăjesc şi acolo cei obosiţi se odihnesc.

There the wicked cease from troubling; and there the wearied are at rest.

18 A colo prizonierii se bucură, nu mai aud glasul asupritorului.

The prisoners together are at ease; they hear not the voice of the taskmaster.

19 Ş i cel mic şi cel mare sunt acolo, iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.

The small and great are there, and the bondman freed from his master.

20 D e ce i se dă lumină celui nenorocit şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,

Wherefore is light given to him that is in trouble, and life to those bitter of soul,

21 c elor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine, care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,

Who long for death, and it not, and dig for it more than for hidden treasures;

22 c elor care nu mai pot de bucurie şi de veselie când găsesc mormântul,

Who rejoice even exultingly and are glad when they find the grave?—

23 o mului a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?

To the man whose way is hidden, and whom +God hath hedged in?

24 G emetele îmi sunt pâinea, şi suspinele mi se varsă ca apa.

For my sighing cometh before my bread, and my groanings are poured out like the waters.

25 L ucrul de care mă temeam a venit asupra mea şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.

For I feared a fear, and it hath come upon me, and that which I dreaded hath come to me.

26 N -am nici pace, nici tihnă, n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“

I was not in safety, neither had I quietness, neither was I at rest, and trouble came.