1 D upă toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut.

Après cela, Job ouvrit la bouche et maudit le jour de sa naissance.

2 I ov a zis:

Il prit la parole et dit:

3 „ Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»

Périsse le jour où je suis né, Et la nuit qui dit: Un enfant mâle est conçu!

4 P refacă-se în întuneric ziua aceea! Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri, iar lumina să nu strălucească peste ea!

Ce jour! qu'il se change en ténèbres, Que Dieu n'en ait point souci dans le ciel, Et que la lumière ne rayonne plus sur lui!

5 N egura şi bezna să o cuprindă, norii să o acopere, întunecimea zilei să o înspăimânte!

Que l'obscurité et l'ombre de la mort s'en emparent, Que des nuées établissent leur demeure au-dessus de lui, Et que de noirs phénomènes l'épouvantent!

6 Î ntunericul să stăpânească noaptea aceea! Să nu se bucure între zilele din an, să nu fie numărată între luni!

Cette nuit! que les ténèbres en fassent leur proie, Qu'elle disparaisse de l'année, Qu'elle ne soit plus comptée parmi les mois!

7 D a, noaptea aceea să fie stearpă, să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!

Que cette nuit devienne stérile, Que l'allégresse en soit bannie!

8 B lestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul!

Qu'elle soit maudite par ceux qui maudissent les jours, Par ceux qui savent exciter le léviathan!

9 S telele zorilor ei să fie întunecate, să dorească lumina, dar să nu o primească! Să nu vadă pleoapele dimineţii,

Que les étoiles de son crépuscule s'obscurcissent, Qu'elle attende en vain la lumière, Et qu'elle ne voie point les paupières de l'aurore!

10 p entru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele şi n-a ascuns necazul de ochii mei.

Car elle n'a pas fermé le sein qui me conçut, Ni dérobé la souffrance à mes regards.

11 D e ce n-am murit la naştere şi n-am pierit când am ieşit din pântece?

Pourquoi ne suis-je pas mort dans le ventre de ma mère? Pourquoi n'ai-je pas expiré au sortir de ses entrailles?

12 D e ce au fost genunchi care să mă primească şi sâni care să mă alăpteze?

Pourquoi ai-je trouvé des genoux pour me recevoir, Et des mamelles pour m'allaiter?

13 A cum aş fi stat culcat şi liniştit, aş fi dormit şi m-aş fi odihnit

Je serais couché maintenant, je serais tranquille, Je dormirais, je reposerais,

14 c u împăraţii şi sfetnicii pământului, care şi-au zidit falnice morminte,

Avec les rois et les grands de la terre, Qui se bâtirent des mausolées,

15 c u prinţii care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint.

Avec les princes qui avaient de l'or, Et qui remplirent d'argent leurs demeures.

16 S au de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură, ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?

Ou je n'existerais pas, je serais comme un avorton caché, Comme des enfants qui n'ont pas vu la lumière.

17 A colo cei răi nu te mai necăjesc şi acolo cei obosiţi se odihnesc.

Là ne s'agitent plus les méchants, Et là se reposent ceux qui sont fatigués et sans force;

18 A colo prizonierii se bucură, nu mai aud glasul asupritorului.

Les captifs sont tous en paix, Ils n'entendent pas la voix de l'oppresseur;

19 Ş i cel mic şi cel mare sunt acolo, iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.

Le petit et le grand sont là, Et l'esclave n'est plus soumis à son maître.

20 D e ce i se dă lumină celui nenorocit şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,

Pourquoi donne-t-il la lumière à celui qui souffre, Et la vie à ceux qui ont l'amertume dans l'âme,

21 c elor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine, care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,

Qui espèrent en vain la mort, Et qui la convoitent plus qu'un trésor,

22 c elor care nu mai pot de bucurie şi de veselie când găsesc mormântul,

Qui seraient transportés de joie Et saisis d'allégresse, s'ils trouvaient le tombeau?

23 o mului a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?

A l'homme qui ne sait où aller, Et que Dieu cerne de toutes parts?

24 G emetele îmi sunt pâinea, şi suspinele mi se varsă ca apa.

Mes soupirs sont ma nourriture, Et mes cris se répandent comme l'eau.

25 L ucrul de care mă temeam a venit asupra mea şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.

Ce que je crains, c'est ce qui m'arrive; Ce que je redoute, c'est ce qui m'atteint.

26 N -am nici pace, nici tihnă, n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“

Je n'ai ni tranquillité, ni paix, ni repos, Et le trouble s'est emparé de moi.