1 D upă toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut.

След това Йов отвори устата си и прокле деня си.

2 I ov a zis:

Йов проговори:

3 „ Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»

Да погине денят, в който се родих, и нощта, в която бе казано: Роди се мъжко.

4 P refacă-se în întuneric ziua aceea! Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri, iar lumina să nu strălucească peste ea!

Да бъде тъмнина онзи ден; Бог да не го зачита отгоре и да не изгрее на него светлина.

5 N egura şi bezna să o cuprindă, norii să o acopere, întunecimea zilei să o înspăimânte!

Тъмнина и мрачна сянка да го обладаят; облак да седи на него; всичко, което помрачава деня, нека го направи ужасен.

6 Î ntunericul să stăpânească noaptea aceea! Să nu se bucure între zilele din an, să nu fie numărată între luni!

Тъмнина да обладае онази нощ; да не се брои между дните на годината, да не влезе в числото на месеците.

7 D a, noaptea aceea să fie stearpă, să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!

Ето, пуста да остане онази нощ; радостен глас да не дойде в нея.

8 B lestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul!

Да я прокълнат онези, които кълнат дните, онези, които са изкусни да събудят левиатана.

9 S telele zorilor ei să fie întunecate, să dorească lumina, dar să nu o primească! Să nu vadă pleoapele dimineţii,

Да изгаснат звездите на вечерта ѝ; да очаква светлина и да я няма, и да не види първите лъчи на зората;

10 p entru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele şi n-a ascuns necazul de ochii mei.

защото не затвори вратата на майчината ми утроба и не скри скръбта от очите ми.

11 D e ce n-am murit la naştere şi n-am pierit când am ieşit din pântece?

Защо не умрях при раждането и не издъхнах, щом излязох от утробата?

12 D e ce au fost genunchi care să mă primească şi sâni care să mă alăpteze?

Защо ме приеха коленете? Или защо гърдите, за да суча?

13 A cum aş fi stat culcat şi liniştit, aş fi dormit şi m-aş fi odihnit

Защото сега щях да лежа и да почивам; щях да спя; тогава щях да съм в покой.

14 c u împăraţii şi sfetnicii pământului, care şi-au zidit falnice morminte,

Заедно с царе и съветници на земята, които си градят пусти стълбове;

15 c u prinţii care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint.

или с князе, които имаха злато, които напълниха къщите си със сребро;

16 S au de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură, ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?

или като скрито пометнато, нямаше да ме има, както младенци, които светлина не са видели.

17 A colo cei răi nu te mai necăjesc şi acolo cei obosiţi se odihnesc.

Там нечестивите престават да смущават и там уморените се успокояват.

18 A colo prizonierii se bucură, nu mai aud glasul asupritorului.

Заедно се успокояват и пленниците, не чуват гласа на насилника.

19 Ş i cel mic şi cel mare sunt acolo, iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.

Там са малък и голям; и слугата е свободен от господаря си.

20 D e ce i se dă lumină celui nenorocit şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,

Защо се дава светлина на злощастния и живот на огорчения в душата,

21 c elor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine, care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,

които копнеят за смъртта и я няма, ако и да копаят за нея повече, отколкото за скрити съкровища -

22 c elor care nu mai pot de bucurie şi de veselie când găsesc mormântul,

които много се радват и веселят, когато намерят гроба?

23 o mului a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?

Защо се дава светлина на човека, чийто път е скрит и който Бог е преградил?

24 G emetele îmi sunt pâinea, şi suspinele mi se varsă ca apa.

Защото вместо ядене идва ми въздишка; и стенанията ми се изливат като вода.

25 L ucrul de care mă temeam a venit asupra mea şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.

Защото онова, от което се боях, ми се случи; и онова, от което треперех, се стовари върху мене.

26 N -am nici pace, nici tihnă, n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“

Не бях на мир, нито на покой, нито в охолност; но пак смущение ме нападна.