1 Î n anul morţii regelui Uzia, L-am văzut pe Stăpânul şezând pe un tron înalt şi măreţ, marginea mantiei Lui umplând Templul.

В годината, когато умря цар Озия, видях Господа, седнал на висок и издигнат престол и полите Му изпълваха храма.

2 D easupra Lui stăteau serafimi. Fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau.

Над Него стояха серафимите, всеки от които имаше по шест крила; с две покриваше лицето си, с две покриваше краката си и с две летеше.

3 S trigau unul către altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oştirilor! Întreg pământul este plin de slava Lui!“

Те викаха един през друг: Свят, свят, свят Господ на Силите! Славата Му изпълва цялата земя.

4 U şorii şi pragurile s-au cutremurat de glasul lor, iar Casa s-a umplut de fum.

И основите на праговете се поклатиха от гласа на онези, които викаха, и домът се напълни с дим.

5 A m strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut! Căci sunt un om cu buze necurate, şi trăiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, iar ochii mei au văzut pe Împăratul, Domnul Oştirilor!“

Тогава казах: Горко ми, защото загинах; тъй като съм човек с нечисти устни и живея между хора с нечисти устни, понеже очите ми видяха Царя, Господа на Силите.

6 A tunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.

Тогава при мене долетя един от серафимите, като държеше в ръката си разпален въглен, който беше взел с щипци от олтара.

7 M i-a atins gura cu el şi a zis: „Iată! Cărbunele acesta ţi-a atins buzele. Acum vina ta este dată la o parte şi păcatul tău este ispăşit.“

И като го допря до устата ми, каза: Ето, това се допря до устните ти; и беззаконието ти бе отнето и грехът ти бе умилостивен.

8 A poi am auzit glasul Stăpânului, întrebând: – Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi? – Iată-mă! Trimite-mă! am zis eu.

После чух гласа на Господа, Който казваше: Кого да изпратя? И кой ще отиде заради Нас? Тогава казах: Ето ме, изпрати мене.

9 E l a zis: – Du-te la cei din poporul acesta şi spune-le: „Să ascultaţi întruna, dar să nu înţelegeţi şi să priviţi mereu, dar să nu pricepeţi!“

Той каза: Иди, кажи на този народ: С уши непрекъснато ще чувате, но няма да схванете, и с очи непрекъснато ще гледате, но няма да разберете.

10 Î mpietreşte inima celor din acest popor! Fă ca urechile lor să audă greu şi închide-le ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine şi să fie vindecaţi!

Направи да закоравее сърцето на този народ и направи да натегнат ушите им, и затвори очите им, да не би да гледат с очите си и да слушат с ушите си, и да разберат със сърцето си, и да се обърнат и да бъдат изцелени.

11 A tunci am întrebat: – Până când, Stăpâne? El mi-a răspuns: – Până când cetăţile vor fi prefăcute în ruină şi vor fi lipsite de locuitori, până când casele vor rămâne goale, iar ogoarele devastate şi pustii;

Тогава казах: Господи, докога? А Той отговори: Докато запустеят градовете, за да няма жител, и къщите, за да няма човек, и страната да запустее съвсем;

12 p ână când Domnul îi va trimite pe toţi departe, iar ţara va rămâne în întregime părăsită.

докато Господ отдалечи хората и напуснатите места сред земята бъдат много.

13 C hiar dacă o zecime va rămâne în ea, aceasta va fi pustiită din nou. Dar aşa cum unui terebint sau unui stejar îi rămâne buturuga atunci când este tăiat, tot aşa sămânţa sfântă va fi ca o buturugă în ţară.

Но още ще остане в нея една десета част и тя ще бъде разорена; но както на теревинта и дъба пънът им остава, когато бъдат отсечени, така светият род ще бъде пънът ѝ.