1 I lie tişbitul, din Tişba Ghiladului, i-a zis lui Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Căruia Îi slujesc, că nu va fi nici rouă, nici ploaie în aceşti ani decât la cuvântul meu.“

А тесвиецът Илия, който беше от галаадските жители, каза на Ахаав: В името на живия Господ, Израелевия Бог, на Когото служа, ти заявявам, че през тези години няма да падне роса или дъжд освен чрез дума от мен.

2 A poi, Domnul i-a vorbit lui Ilie astfel:

И Господнето слово дойде към него и му каза:

3 „ Pleacă de aici, du-te spre răsărit şi ascunde-te lângă uedul Cherit, care se află la răsărit de Iordan!

Тръгнѝ оттук, обърни се на изток и се скрий при потока Херит, който е срещу Йордан.

4 V ei bea apă din ued. Le-am poruncit corbilor să-ţi aducă de mâncare acolo“.

Ще пиеш вода от потока; а на враните заповядах да те хранят там.

5 E l a făcut potrivit Cuvântului Domnului: s-a dus şi s-a aşezat lângă uedul Cherit, care se află la răsărit de Iordan.

И той отиде и постъпи според Господнето слово: отиде и седна при потока Херит, който е срещу Йордан.

6 C orbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi seara, iar apă bea din ued.

И враните му донасяха хляб и месо сутрин и вечер. А вода той пиеше от потока.

7 D upă o vreme însă uedul a secat, pentru că nu mai plouase în ţară. Ilie şi văduva din Sarepta

А след известно време потокът пресъхна, понеже не валя дъжд по земята. Илия и вдовицата от Сарепта

8 A tunci Cuvântul Domnului a venit la el şi i-a vorbit astfel:

Тогава Господнето слово дойде към него и му каза:

9 „ Scoală-te, du-te la Sarepta care aparţine de Sidon şi locuieşte acolo! I-am poruncit unei văduve de acolo să-ţi dea de mâncare.“

Стани, иди в Сарепта Сидонска и остани там; заповядах на една вдовица там да те храни.

10 E l s-a sculat şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, a văzut o văduvă care strângea lemne. El a strigat-o şi i-a zis: – Te rog, adu-mi puţină apă într-un vas ca să beau!

И така, той стана и отиде в Сарепта. И като дойде при градската порта, там видя една вдовица, която събираше дърва. Той я извика и ѝ каза: Донеси ми, моля те, малко вода в съд да пия.

11 E a a plecat să-i aducă apă, dar Ilie a strigat-o şi i-a zis: – Te rog, adu-mi şi o bucată de pâine!

А когато жената отиваше да донесе, той извика след нея: Донеси ми, моля те, и залък хляб в ръката си.

12 – Viu este Domnul, Dumnezeul tău, i-a răspuns ea, că nu am pâine, ci doar un pumn de făină într-un vas şi puţin ulei într-un urcior. Dar iată, strâng acum două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce acasă şi voi pregăti cu acestea pâine pentru mine şi pentru fiul meu ca să mâncăm; după aceea vom muri.

А тя отговори: Заклевам се в живота на Господа, твоя Бог, нямам нито една пита, а само една шепа брашно в делвата и малко дървено масло в стомната. И сега събирам дръвчета, за да ида и да го приготвя за мен и за сина ми - да го изядем и да умрем.

13 – Nu te teme, i-a zis Ilie; du-te şi fă precum ai spus. Dar mai întâi fă din ceea ce ai o bucată mică de pâine pentru mine şi adu-mi-o; după aceea vei face şi pentru tine şi pentru fiul tău,

Тогава Илия ѝ каза: Не бой се! Иди и направи, както каза; но омеси от брашното първо за мен една малка пита и ми донеси, а после приготви за себе си и за сина си,

14 c ăci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Făina din vas nu se va consuma, iar uleiul din urcior nu se va termina până în ziua în care Domnul va da ploaie pe pământ.“

защото така казва Господ, Израелевият Бог: Делвата с брашното няма да се изпразни, нито стомната с маслото ще намалее до деня, когато Господ дадѐ дъжд на земята.

15 E a s-a dus şi a făcut aşa cum i-a cerut Ilie. Şi astfel ea, Ilie şi familia ei au avut de mâncare în fiecare zi.

И тя отиде да направи, каквото Илия ѝ каза. Така тя, Илия и домът ѝ ядоха много дни.

16 F ăina din vas nu s-a consumat şi uleiul din urcior nu s-a terminat, potrivit Cuvântului Domnului rostit prin Ilie.

Делвата с брашното не се изпразни, нито стомната с маслото намаля според словото, което Господ говорѝ чрез Илия.

17 D upă aceea fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. S-a îmbolnăvit atât de grav, încât n-a mai rămas suflare în el.

А след това синът на жената се разболя, а болестта му беше така тежка, че не можеше да си поеме дъх.

18 A tunci ea i-a zis lui Ilie: – Ce ai împotriva mea, om al lui Dumnezeu? Ai venit aici să-mi aminteşti păcatul meu şi să aduci moartea fiului meu?

Тогава тя каза на Илия: Какво има между мен и тебе, Божий човече? Дошъл си при мене, за да ми припомниш греховете и да умориш сина ми?

19 – Dă-mi-l încoace pe fiul tău, i-a zis el. L-a luat din braţele ei, l-a dus în odaia de sus unde locuia el şi l-a aşezat pe patul său.

А той ѝ отговори: Дай ми сина си. И като го взе от скута ѝ и го изнесе в горната стая, където живееше, го положи на леглото си.

20 A poi a strigat către Domnul, spunând: „ Doamne, Dumnezeul meu, de ce ai adus această nenorocire peste această văduvă la care locuiesc, făcând ca fiul ei să moară?“

И извика към Господа: Господи, Боже мой! Нанесъл ли си зло и на вдовицата, при която живея, като си уморил сина ѝ?

21 E l s-a întins de trei ori peste copil şi a strigat către Domnul, zicând: „ Doamne, Dumnezeul meu, Te rog fă ca sufletul acestui copil să se întoarcă în el!“

Тогава той се простря три пъти върху детето и извика към Господа: Господи, Боже мой, моля Ти се, нека душата на това дете се върне в него!

22 D omnul l-a ascultat pe Ilie; sufletul copilului s-a întors în el şi el a revenit la viaţă.

И Господ послуша Илиевия глас и душата на детето се върна в него, и то оживя.

23 I lie l-a luat pe copil, l-a coborât în casă din odaia de sus, i l-a dat mamei sale şi i-a zis: – Iată, fiul tău trăieşte!

Тогава Илия взе детето и го свали от горната стая в къщата, и го даде на майка му. И Илия каза: Виж, синът ти е жив.

24 F emeia i-a zis lui Ilie: – Acum ştiu că eşti un om al lui Dumnezeu, iar Cuvântul Domnului pe care-l rosteşti este adevăr!

А жената отвърна на Илия: Сега познавам, че си Божий човек и че Господнето слово, което говориш, е истина.