1 E xistă un rău pe care l-am văzut sub soare, un mare rău pentru fiii oamenilor.

Има зло, което видях под слънцето, и то е тежко върху хората:

2 D e exemplu, Dumnezeu îi dă unui om bogăţie, averi şi faimă, aşa încât nu-i lipseşte nimic din ceea ce­şi doreşte, însă Dumnezeu nu-i dă dreptul să se bucure de ele, ci dă acest drept unui străin. Aceasta este o deşertăciune şi un rău tulburător!

човек, на когото Бог дава богатство, имот и почест, така че душата му не се лишава от нищо, което би пожелал, на когото, обаче, Бог не дава власт да яде от тях, а чужденецът ги яде. Това е суета и лоша болест.

3 A r putea exista un om căruia i s-ar naşte o sută de fii şi care ar trăi o viaţă lungă, un om căruia i s-ar lungi anii vieţii lui, dar al cărui suflet nu s-ar sătura de bunătăţile strânse şi care nu ar avea parte nici de loc de îngropare. Eu zic că, decât ca el, mai bine stârpitură!

Ако човек роди сто сина и живее много години, така че броят на годините му да стане много, а душата му да не се насити с блага и още той не приема прилично погребение - казвам, че пометнатото е по-щастливо от него;

4 A cesta se naşte în zadar şi pleacă în întuneric, iar întunericul îi acoperă numele.

защото то е дошло в нищожество и отива в тъмнина, и името му се покрива с тъмнина;

5 Î n plus, el nu a văzut şi nu a cunoscut soarele. Totuşi este mai multă linişte pentru acesta, decât pentru celălalt,

при това то не е видяло слънцето и не е познало нищо. - По-добре е на него, отколкото на онзи.

6 c hiar dacă celălalt ar trăi cu două mii de ani mai mult, căci de bunătăţi nu a avut parte. Oare nu merg toate într-un singur loc?

Дори два пъти по хиляда години ако би живял някой и не види добро, не отиват ли те всички на едно място?

7 D eşi toată osteneala omului este pentru gura lui, totuşi sufletul nu este mulţumit.

Целият труд на човека е за устата му; душата обаче не се насища.

8 C u ce este mai câştigat înţeleptul faţă de cel prost? Ce câştigă săracul ştiind cum să se poarte înaintea celorlalţi?

Защото какво предимство има мъдрият над безумния? Или какво предимство има бедният, който умее как да се държи пред живите?

9 M ai bună este priveliştea dată de ochi, decât hoinăreala după pofte! Dar şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt!

По-добре е да гледаш нещо с очите си, отколкото да блуждаеш с желанието си. И това е суета и гонене на вятъра.

10 C eea ce există de mult timp a fost deja numit şi ce este omul a fost cunoscut deja; el nu se poate judeca cu cel ce este mai tare decât el.

Всяко нещо, което е съществувало, вече си е получило името; и е известно, че онзи, чието име е Човек, не може да се състезава с по-силния от него.

11 C u cât sunt mai numeroase cuvintele, cu atât este mai mare deşertăciunea! Şi ce folos are omul din aceasta?

Понеже има много неща, които умножават суетата, то каква полза за човека?

12 C ine ştie ce este bine cu adevărat pentru om în scurta lui viaţă, în zilele vieţii lui deşarte, pe care le petrece ca o umbră? Cine îi poate spune omului ce va fi după el sub soare?“

Защото кой знае кое е добро за човека в живота, във всички дни на суетния му живот, който минава като сянка? Понеже кой ще извести на човека какво ще бъде след него под слънцето?