1 E xistă un rău pe care l-am văzut sub soare, un mare rău pentru fiii oamenilor.

2 D e exemplu, Dumnezeu îi dă unui om bogăţie, averi şi faimă, aşa încât nu-i lipseşte nimic din ceea ce­şi doreşte, însă Dumnezeu nu-i dă dreptul să se bucure de ele, ci dă acest drept unui străin. Aceasta este o deşertăciune şi un rău tulburător!

3 A r putea exista un om căruia i s-ar naşte o sută de fii şi care ar trăi o viaţă lungă, un om căruia i s-ar lungi anii vieţii lui, dar al cărui suflet nu s-ar sătura de bunătăţile strânse şi care nu ar avea parte nici de loc de îngropare. Eu zic că, decât ca el, mai bine stârpitură!

4 A cesta se naşte în zadar şi pleacă în întuneric, iar întunericul îi acoperă numele.

5 Î n plus, el nu a văzut şi nu a cunoscut soarele. Totuşi este mai multă linişte pentru acesta, decât pentru celălalt,

6 c hiar dacă celălalt ar trăi cu două mii de ani mai mult, căci de bunătăţi nu a avut parte. Oare nu merg toate într-un singur loc?

7 D eşi toată osteneala omului este pentru gura lui, totuşi sufletul nu este mulţumit.

8 C u ce este mai câştigat înţeleptul faţă de cel prost? Ce câştigă săracul ştiind cum să se poarte înaintea celorlalţi?

9 M ai bună este priveliştea dată de ochi, decât hoinăreala după pofte! Dar şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt!

10 C eea ce există de mult timp a fost deja numit şi ce este omul a fost cunoscut deja; el nu se poate judeca cu cel ce este mai tare decât el.

11 C u cât sunt mai numeroase cuvintele, cu atât este mai mare deşertăciunea! Şi ce folos are omul din aceasta?

12 C ine ştie ce este bine cu adevărat pentru om în scurta lui viaţă, în zilele vieţii lui deşarte, pe care le petrece ca o umbră? Cine îi poate spune omului ce va fi după el sub soare?“