1 R ăfuieşte-te, Doamne, cu cei ce se răfuiesc cu mine! Luptă-te cu cei ce se luptă cu mine!

2 Î narmează-Te cu scut şi cu pavăză! Ridică-Te, ca să-mi ajuţi!

3 D ezveleşte-Ţi suliţa şi lancea pentru prigonitorii mei! Grăieşte sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!“

4 S ă fie ruşinaţi şi umiliţi cei ce caută să-mi ia viaţa; să dea înapoi, să fie făcuţi de ruşine cei ce-mi plănuiau răul!

5 S ă fie ca pleava luată de vânt şi să-i izgonească îngerul Domnului!

6 Î ntunecoasă şi alunecoasă să le fie calea, iar îngerul Domnului să-i urmărească!

7 F ără nici un motiv mi-au întins pe ascuns un laţ, fără nici un motiv au săpat o groapă sufletului meu.

8 D e aceea să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate şi să fie prinşi în laţul pe care l-au întins pe ascuns pentru mine; să cadă în el în timpul prăpădului.

9 A tunci sufletul meu se va bucura în Domnul, mă voi veseli de mântuirea Lui.

10 Î ntreaga-mi fiinţă va exclama: „ Doamne, cine este ca Tine, Care să-l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el, pe cel sărac şi pe cel sărman – de jefuitorul lui?“

11 N işte martori dezlănţuiţi se ridică şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.

12 A stfel ei îmi răsplătesc cu rău pentru bine şi îmi pustiesc sufletul.

13 E u însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac şi îmi smeream sufletul prin post; iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,

14 c a un prieten, ba mai mult, ca un frate, umblam bocind, ca unul care-şi boceşte mama, cu capul plecat, cuprins de întristare.

15 A cum însă, când eu mă împiedic, ei se bucură şi se adună, se adună împotriva mea, lovindu-mă pe ascuns, sfâşiindu -mă fără încetare.

16 C a nişte bufoni batjocoritori scrâşnesc din dinţi împotriva mea!

17 S tăpâne, cât vei mai privi? Scapă-mi sufletul de pustiirile lor, şi preţioasa mea viaţă – de puii aceştia de lei!

18 A poi Te voi lăuda în adunarea cea mare, Te voi onora în mijlocul unui norod fără număr.

19 S ă nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept şi să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!

20 C ăci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.

21 V orbesc împotriva mea, zicând: „Ha! Ha! Ochii noştri şi-au văzut dorinţa împlinită!“

22 D oamne, Tu ai văzut; nu tăcea! Stăpâne, nu Te depărta de mine!

23 R idică-Te, trezeşte-Te pentru apărarea mea, apără-mi pricina, Dumnezeul meu şi Stăpânul meu!

24 J udecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu! Nu-i lăsa să se bucure de mine!

25 N ici măcar să nu gândească: „Aha! Ce bine!“ Să nu zică: „L-am înghiţit!“

26 S ă fie făcuţi de ruşine şi de râs cei ce se bucură de necazul meu! Cu ruşine şi cu dezonoare să se îmbrace cei ce se ridică împotriva mea!

27 S ă strige de veselie şi să se bucure cei ce îndrăgesc dreptatea mea, cei se spun întotdeauna: „Mărit fie Domnul Care doreşte pacea robului Său!“

28 A tunci limba mea va vesti dreptatea Ta şi lauda Ta toată ziua!