1 C um s-a înnegrit aurul şi cum s-a schimbat aurul curat! Pietrele sfinte stau risipite pe la fiecare colţ de stradă.

2 C um fiii preţioşi ai Sionului, altădată preţuiţi ca aurul pur, sunt consideraţi acum ca ulcioarele de lut, lucrate de mâinile olarului.

3 P ână şi şacalii îşi scot sânul ca să-şi alăpteze puii! Fiica poporului meu a ajuns însă nemiloasă ca struţii pustiei.

4 L imba celui alăptat se lipeşte de cerul gurii, fiind uscată de sete. Copiii cer pâine, însă nimeni nu le-o dă.

5 C ei ce se hrăneau cu delicatese zac acum părăsiţi pe străzi. Cei crescuţi în purpură se lipesc acum de un morman de cenuşă.

6 V ina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei care a fost distrusă într-o clipă, fără a pune mâna cineva pe ea.

7 P rinţii ei erau mai curaţi decât zăpada şi mai albi decât laptele. Trupurile le erau mai roşii decât coralii, iar feţele le erau ca safirul.

8 A cum însă sunt mai negri la înfăţişare decât funinginea, astfel că nu-i mai recunoşti pe străzi. Pielea li s-a lipit de oase şi a devenit uscată ca lemnul.

9 C ei ucişi de sabie sunt mai fericiţi decât cei ucişi de foamete; lihniţi de foame, aceştia se sting din lipsa roadelor câmpului!

10 F emeile, care odată erau pline de milă, şi-au fiert copiii cu mâinile lor; ei le-au slujit drept hrană când fiica poporului meu era zdrobită.

11 D omnul Şi-a dezlănţuit toată furia, Şi-a revărsat mânia Lui aprigă! A aprins un foc în Sion, care i-a mistuit temeliile.

12 R egii pământului n-ar fi crezut şi nici unul din locuitorii lumii nu s-ar fi gândit că duşmanul şi vrăjmaşul vor intra pe porţile Ierusalimului.

13 S -a întâmplat din pricina păcatelor profeţilor lui şi a nelegiuirilor preoţilor lui care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepţi.

14 E i rătăcesc acum ca orbii pe străzi, atât de mânjiţi de sânge, încât nimeni nu îndrăzneşte să se atingă de veşmintele lor.

15 „ Plecaţi, necuraţilor!“ se strigă la ei; „Plecaţi! Plecaţi! Nu ne atingeţi!“ Fugind şi rătăcind printre neamuri, acestea spun: „Nu vor mai locui aici!“

16 D omnul Însuşi i-a împrăştiat, nemaiveghind asupra lor. Astfel, preoţilor nu li se mai arată respect, iar bătrânilor nu li se mai acordă cinste.

17 O chii noştri obosiseră, aşteptând zadarnic ajutorul. Din turnurile noastre ne uitam după un neam care nu ne putea izbăvi.

18 D uşmanii ne luau urma, astfel că nu puteam ieşi în pieţe. Sfârşitul se apropia, zilele se împliniseră, căci ne venise sfârşitul.

19 P rigonitorii noştri au fost mai iuţi decât vulturii cerului. Ne-au urmărit pe munţi şi ne-au pândit în pustie.

20 U nsul Domnului, suflarea vieţii noastre, a fost capturat în gropile lor, el, despre care spuneam: „Vom trăi la umbra lui printre neamuri!“

21 B ucură-te şi saltă de veselie, fiică a Edomului, tu, care locuieşti în ţara Uţ! Să ştii însă că potirul va trece şi pe la tine; te vei îmbăta şi te vei dezbrăca!

22 F iică a Sionului, pedeapsa ta s-a sfârşit. El nu-ţi va mai prelungi exilul. Nelegiuirea ta însă, fiică a Edomului, El o va pedepsi şi îţi va scoate la iveală păcatele.