1 „ Vai de mine! Căci sunt ca după culesul fructelor, ca după culesul viilor! Nu mai este nici un ciorchine de mâncat nimic din smochinele timpurii, după care tânjeşte sufletul meu!

2 A pierit cel evlavios din ţară şi n-a mai rămas nici un om drept! Cu toţii stau la pândă, ca să verse sânge; fiecare îl vânează pe semenul său cu o plasă.

3 M âinile lor sunt deprinse cu răul! Conducătorul cere daruri, iar judecătorul pretinde mită; cei mari îşi spun dorinţa pe faţă şi conspiră împreună pentru a şi-o îndeplini.

4 C el mai bun dintre ei este ca un mărăcine, iar cel mai drept – mai rău ca un gard de spini. Ziua vestită de străjerii tăi, ziua pedepsei tale, a sosit! Acum va fi stupoare pentru voi!

5 N u-l crede pe prieten, nu te încrede în amic! Păzeşte-ţi uşa gurii de cea care se odihneşte la pieptul tău!

6 C ăci fiul îşi desconsideră tatăl, fiica se ridică împotriva mamei ei, iar nora – împotriva soacrei sale, aşa încât duşmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.

7 E u însă voi privi la Domnul, voi nădăjdui în Dumnezeul mântuirii mele! Dumnezeul meu mă va asculta! Israel va fi restaurat

8 N u te bucura din pricina mea, duşmană a mea, căci, deşi am căzut, mă voi ridica! Deşi locuiesc în întuneric, Domnul va fi lumina mea!

9 V oi îndura furia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, o voi îndura până când El îmi va apăra pricina şi-mi va face dreptate. El mă va scoate la lumină; Îi voi vedea dreptatea.

10 C ând va vedea duşmana mea lucrul acesta, va fi acoperită de ruşine, ea, care-mi zicea: «Unde este Domnul, Dumnezeul tău?» Ochii mei vor vedea căderea ei! Atunci ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliţe.

11 V a fi o zi a reclădirii zidurilor tale, o zi în care ţi se va lărgi hotarul!

12 Î n ziua aceea vor veni la tine oameni din Asiria şi până dinspre cetăţile Egiptului, din Egipt şi până la râu, de la o mare şi până la cealaltă, de la un munte şi până la celălalt.

13 Î nsă ţara va fi pustiită din pricina locuitorilor ei, ca rod al faptelor lor rele. Rugăciune şi laudă

14 P ăstoreşte-Ţi cu toiagul poporul, turma moştenirii Tale care locuieşte în singurătate, în pădurea din mijlocul ţinutului roditor! Să pască în Başan şi în Ghilad ca în zilele de odinioară!“

15 „ Îţi voi arăta lucruri nemaipomenite ca în ziua ieşirii tale din ţara Egiptului!“

16 „ Neamurile vor vedea şi se vor ruşina de toată puterea lor. Îşi vor pune mâna la gură şi îşi vor astupa urechile.

17 V or linge ţărâna ca şarpele şi ca târâtoarele pământului. Vor ieşi tremurând din cetăţuile lor, vor veni îngrozite la Domnul, Dumnezeul nostru, şi se vor teme de Tine.

18 C ine este Dumnezeu ca Tine, Care să ia vina şi Care să ierte nelegiuirea rămăşiţei moştenirii Lui? Tu nu rămâi mânios pe vecie, ci Îţi găseşti plăcerea în îndurare.

19 T u vei avea iarăşi milă de noi şi vei zdrobi sub tălpi nelegiuirile noastre; vei arunca în adâncurile mării toate păcatele noastre.

20 T u vei arăta credincioşie faţă de Iacov şi îndurare faţă de Avraam, aşa cum ai jurat strămoşilor noştri în zilele din vechime.“