1 F raţii mei, să nu aveţi o atitudine părtinitoare în credinţa voastră în Domnul nostru slăvit Isus Cristos!

2 C ăci dacă intră în adunarea voastră un om care poartă un inel de aur şi o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac, îmbrăcat într-o haină murdară,

3 i ar voi îi daţi atenţie celui ce poartă haina strălucitoare şi-i spuneţi: „Ia loc aici, te rog!“, pe când celui sărac îi spuneţi: „Stai acolo!“ sau „Stai la picioarele mele!“,

4 o are nu faceţi voi deosebire între voi şi nu deveniţi astfel judecători cu gânduri rele?

5 A scultaţi, fraţii mei preaiubiţi! Nu i-a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care le-a promis-o celor ce-L iubesc?

6 Î nsă voi l-aţi înjosit pe cel sărac! Oare nu cei bogaţi vă asupresc şi vă târăsc prin tribunale?

7 O are nu ei defăimează Numele bun care este chemat peste voi?

8 D acă împliniţi Legea împărătească, potrivit cu Scriptura: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“, bine faceţi.

9 D ar dacă daţi dovadă de părtinire, săvârşiţi un păcat şi sunteţi condamnaţi de Lege ca unii care încălcaţi Legea.

10 C ăci oricine păzeşte întreaga Lege, dar încalcă o singură poruncă, se face vinovat de toate.

11 C ăci Cel Ce a spus: „Să nu comiţi adulter!“ a spus şi: „Să nu ucizi!“. Aşadar, dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea!

12 V orbiţi şi purtaţi-vă ca unii care urmează să fie judecaţi de legea libertăţii.

13 C ăci judecata va fi fără milă faţă de cel ce n-a arătat milă. Mila triumfă asupra judecăţii. Credinţa şi fapta

14 F raţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască?

15 D acă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică,

16 i ar unul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos?

17 T ot astfel şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi.

18 D ar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte.“ Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele!

19 T u crezi că Dumnezeu este Unul ? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară!

20 O f, om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică ?

21 A vraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar?

22 V ezi deci că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui, şi credinţa a fost făcută desăvârşită prin fapte.

23 A stfel a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate“; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“.

24 V edeţi aşadar că un om este îndreptăţit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

25 Î n acelaşi fel şi prostituata Rahav: n-a fost ea îndreptăţită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri şi i-a trimis apoi pe un alt drum?

26 A şa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă.