1 D umnezeu Şi-a adus aminte de Noe şi de toate vietăţile şi vitele care erau împreună cu el în arcă. Dumnezeu a făcut să sufle un vânt peste pământ, iar apele s-au potolit.

2 F ântânile adâncului şi stăvilarele cerului au fost închise, iar ploaia din cer s-a oprit.

3 A pele au început să se retragă de pe pământ. La sfârşitul celor o sută cincizeci de zile, ele au scăzut,

4 i ar în a şaptesprezecea zi a lunii a şaptea, arca s-a oprit pe munţii Ararat.

5 A pele au continuat să scadă până în luna a zecea, iar în ziua întâi a lunii a zecea, s-au văzut vârfurile munţilor.

6 D upă patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra arcei pe care a făcut-o

7 ş i a trimis afară un corb care a zburat încoace şi încolo, până când apele de pe pământ s-au uscat.

8 A poi a trimis un porumbel ca să vadă dacă apele de pe pământ au scăzut;

9 d ar porumbelul n-a găsit nici un loc unde să se aşeze, pentru că încă era apă pe tot pământul. De aceea el s-a întors la Noe în arcă, iar acesta şi-a întins mâna, l-a luat şi l-a adus la el în arcă.

10 E l a mai aşteptat încă şapte zile şi apoi a trimis din nou porumbelul din arcă.

11 P orumbelul s-a întors la el seara, iar în cioc avea o frunză de măslin ruptă de curând. Noe şi-a dat seama că apele de pe pământ scăzuseră.

12 A mai aşteptat încă şapte zile, iar apoi a trimis din nou porumbelul, dar acesta nu s-a mai întors la el.

13 Î n anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în prima zi a lunii întâi, pământul era uscat. Noe a ridicat învelitoarea arcei şi a văzut că pământul era uscat.

14 Î n a douăzeci şi şaptea zi a lunii a doua, pământul era uscat de tot.

15 A tunci Dumnezeu i-a spus lui Noe:

16 „ Ieşi afară din arcă, tu, împreună cu soţia ta, cu fiii tăi şi cu soţiile acestora.

17 S coate afară toate vieţuitoarele care sunt cu tine – păsările, animalele, precum şi toate animalele mici care mişună pe pământ – pentru ca ele să se răspândească pe pământ, să fie roditoare şi să se înmulţească.“

18 A stfel, Noe a ieşit din arcă împreună cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi.

19 D e asemenea, toate vieţuitoarele, potrivit felurilor lor, toate animalele mici şi toate păsările, tot ce mişună pe pământ, au ieşit şi ele din arcă.

20 A tunci Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate animalele curate şi din toate păsările curate şi le-a adus ca ardere de tot pe altar.

21 D omnul a simţit o aromă plăcută şi a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului, chiar dacă înclinaţia minţii lui este înspre rău din tinereţe, şi nici nu voi mai distruge toate vieţuitoarele, aşa cum am făcut-o.

22 A tâta timp cât va dăinui pământul, nu vor înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea.“