1 Î ntr-o zi de Sabat, Isus a intrat să mănânce în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Ei îl urmăreau îndeaproape.

2 Ş i iată că înaintea Lui era un om bolnav de dropică.

3 I sus i-a întrebat pe experţii în Lege şi pe farisei: „Este voie să vindeci în ziua de Sabat sau nu?“

4 E i însă tăceau. Isus l-a luat de mână, l-a vindecat şi l-a lăsat să plece,

5 i ar lor le-a zis: „Care dintre voi, dacă îi cade copilul sau boul într-o fântână în ziua de Sabat, nu-l va scoate imediat afară?“

6 N -au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe. Smerenie şi ospitalitate

7 C ând i-a văzut pe cei invitaţi cum îşi aleg scaunele de onoare, le-a spus următoarea pildă:

8 „ Când eşti invitat de cineva la o nuntă, să nu te aşezi să mănânci pe locul de onoare, ca nu cumva să fi fost invitat de către gazdă cineva mai de seamă decât tine,

9 i ar cel ce v-a invitat şi pe tine, şi pe el să vină să-ţi spună: «Dă locul tău acestui om!» Atunci, cu ruşine, va trebui să ocupi ultimul loc.

10 C i tu, când eşti invitat, du-te şi aşază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când vine cel ce te-a invitat, să-ţi spună: «Prietene, mută-te mai în faţă!» Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce stau la masă împreună cu tine.

11 C ăci oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.“

12 A poi i-a zis şi celui ce-L invitase: „Când dai un prânz sau o cină, nu-ţi invita nici prietenii, nici fraţii, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei pe tine şi să fii astfel răsplătit.

13 C i tu, când dai un ospăţ, invită-i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei şchiopi şi pe cei orbi.

14 Ş i vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepţi.“ Pilda celor invitaţi la cină

15 C ând a auzit aceste vorbe, unul dintre cei ce stăteau la masă cu El I-a zis: – Ferice de acela care va mânca în Împărăţia lui Dumnezeu!

16 Î nsă Isus i-a răspuns: – Un om a dat o cină mare şi a invitat pe mulţi.

17 L a ora cinei, şi-a trimis sclavul să le spună celor invitaţi: „Veniţi, căci acum toate sunt gata!»

18 D ar toţi, unul după altul, au început să se scuze. Primul i-a zis: „Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd. Te rog, scuză-mă!“

19 A ltul i-a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc. Te rog, scuză-mă!“

20 A ltul i-a zis: „Tocmai m-am însurat şi de aceea nu pot să vin!“

21 C ând sclavul s-a întors, l-a înştiinţat pe stăpânul său de aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a înfuriat şi i-a zis sclavului său: „Ieşi repede pe străzile şi pe aleile cetăţii şi adu-i aici pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei orbi şi pe cei şchiopi!“

22 L a urmă, sclavul a zis: „Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit şi tot mai este loc!“

23 S tăpânul i-a zis atunci sclavului: „Ieşi pe drumuri şi pe cărări şi sileşte-i pe oameni să vină, ca să mi se umple casa!

24 C ăci vă spun că nici unul din acei oameni care fuseseră invitaţi nu va gusta din cina mea!“ Costul uceniciei

25 Î mpreună cu El mergeau mulţimi mari de oameni. El S-a întors şi le-a zis:

26 „ Dacă vine cineva la Mine şi nu-şi urăşte tatăl, mama, soţia, copiii, fraţii, surorile, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.

27 O ricine nu-şi duce crucea lui însuşi şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.

28 C ăci cine dintre voi, dacă vrea să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze costul, ca să vadă dacă are cu ce să-l termine?

29 P entru ca nu cumva, după ce-i pune temelia, să nu-l poată termina şi toţi cei care văd aceasta să înceapă să-şi bată joc de el

30 ş i să zică: «Omul acesta a început să construiască şi n-a putut să termine!»

31 S au care rege, când porneşte la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se gândească bine dacă poate să i se opună cu zece mii de oameni celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?!

32 D acă nu poate, atunci, în timp ce acesta este încă departe, el îi va trimite un sol ca să ceară pace.

33 T ot aşa, oricine dintre voi care nu renunţă la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu.

34 S area este bună. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?!

35 N u mai este de folos nici pentru pământ şi nici pentru grămada de gunoi, ci oamenii o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“