1 D oamne, ascultă rugăciunea mea! Fie ca strigătul meu să ajungă la Tine!

2 N u-Ţi ascunde faţa de mine în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine; când strig, răspunde-mi degrabă!

3 Î mi pier zilele ca fumul, oasele-mi ard ca jarul.

4 I nima-mi este rănită şi se usucă ca iarba, căci uit să-mi mănânc pâinea.

5 D in pricina gemetelor mele mi s-au lipit oasele de carne.

6 M ă asemăn cu bufniţa din pustie; am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.

7 S tau treaz şi sunt ca o pasăre singuratică pe acoperiş.

8 Î n fiecare zi duşmanii mei mă batjocoresc; batjocoritorii mei mă blestemă.

9 M ănânc cenuşă în loc de pâine şi îmi amestec băutura cu lacrimi,

10 d in pricina mâniei şi a urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat.

11 Z ilele îmi sunt ca umbra înserării şi mă usuc ca iarba.

12 Î nsă Tu, Doamne, tronezi pe vecie, amintirea Ta ţine din generaţie în generaţie.

13 T u Te vei ridica şi vei avea milă de Sion, căci este timpul să te înduri de el. I-a sosit vremea!

14 S lujitorii Tăi îndrăgesc pietrele Sionului şi le este milă de ţărâna lui.

15 N eamurile se vor teme de Numele Domnului şi toţi regii pământului – de slava Lui,

16 c ând Domnul va zidi Sionul şi Se va arăta în slava Lui.

17 E l va răspunde la rugăciunile celor nevoiaşi şi nu va dispreţui rugăciunile lor.

18 S ă se scrie aceasta pentru generaţia viitoare, pentru ca poporul care se va naşte să-L laude pe Domnul!

19 E l supraveghează din înălţimea sfinţeniei Sale; Domnul priveşte din ceruri pe pământ,

20 c a să ia aminte la gemetele prizonierilor şi să-i elibereze pe cei condamnaţi la moarte.

21 N umele Domnului va fi vestit din Sion şi lauda Lui – din Ierusalim,

22 c ând se vor strânge popoarele şi regatele ca să-I slujească Domnului.

23 M i-a frânt puterea pe drum; mi-a scurtat zilele.

24 D e aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai Cărui ani ţin din generaţie în generaţie.

25 T u ai întemeiat la început pământul, iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

26 E le vor pieri, dar Tu rămâi. Toate se vor învechi ca o haină. Le vei schimba ca pe un veşmânt şi ele vor trece.

27 T u, însă, rămâi Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“

28 F iii slujitorilor Tăi vor locui ţara şi urmaşii lor vor rămâne înaintea Ta.