1 U n oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav.

2 M aria era cea care L-a uns pe Domnul cu parfum şi I-a şters picioarele cu părul ei; fratele ei, Lazăr, era bolnav.

3 S urorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că cel pe care-l iubeşti este bolnav!“

4 D ar Isus, când a auzit, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea.“

5 I sus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr.

6 T otuşi, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas în locul unde era încă două zile.

7 D upă aceea le-a zis ucenicilor: – Să ne ducem din nou în Iudeea!

8 U cenicii I-au răspuns: – Rabbi, până acum iudeii căutau să arunce cu pietre în Tine şi Tu Te duci din nou acolo?!

9 I sus le-a răspuns: – Nu sunt douăsprezece ore de lumină în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi,

10 d ar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el.

11 D upă ce a spus acestea, le-a zis: – Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc.

12 U cenicii I-au zis: – Doamne, dacă doarme, atunci se va face bine!

13 I sus vorbise însă despre moartea Lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit.

14 A tunci Isus le-a spus deschis: – Lazăr a murit.

15 Ş i mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeţi. Dar să mergem la el!

16 A tunci Toma, căruia i se zicea „Didimus“, le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim împreună cu El!“ Isus, învierea şi viaţa

17 C ând a ajuns Isus, a aflat că Lazăr era deja de patru zile în mormânt.

18 B etania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,

19 ş i mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le consoleze pentru moartea fratelui lor.

20 C ând a auzit Marta că vine Isus, s-a dus să-L întâmpine. Maria însă şedea în casă.

21 M arta I-a zis lui Isus: – Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!

22 D ar şi acum ştiu că orice-I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da!

23 I sus i-a zis: – Fratele tău va învia!

24 M arta I-a răspuns: – Ştiu că va învia la învierea din ziua de pe urmă.

25 I sus i-a zis: – Eu sunt învierea şi viaţa. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare.

26 Ş i oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?

27 E a I-a răspuns: – Da, Doamne, cred că Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care urma să vină în lume!

28 Ş i spunând aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, zicându-i în şoaptă: „A sosit Învăţătorul şi te cheamă!“

29 C um a auzit aceasta, Maria s-a ridicat repede şi s-a dus la El.

30 I sus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde-L întâmpinase Marta.

31 I udeii care erau cu ea în casă şi o consolau, când au văzut că Maria se ridică repede şi iese, au urmat-o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo.

32 M aria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, a căzut la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!“

33 I sus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, s-a înfiorat în duh şi s-a tulburat.

34 A întrebat: – Unde l-aţi pus? Ei I-au răspuns: – Doamne, vino şi vezi!

35 I sus a început să plângă.

36 A tunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!“

37 Î nsă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?“ Învierea lui Lazăr

38 I sus s-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt, care era o peşteră la intrarea căreia fusese pusă o piatră.

39 I sus a zis: „Daţi la o parte piatra!“ Marta, sora celui mort, I-a zis: – Doamne, deja miroase urât, căci este mort de patru zile!

40 I sus i-a zis: – Nu ţi-am spus că, dacă crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu?

41 A u dat deci piatra la o parte. Isus Şi-a ridicat ochii şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat!

42 Ş tiam că întotdeauna Mă asculţi, dar am spus aceasta din pricina mulţimii care stă împrejur, pentru ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.“

43 D upă ce a spus acestea, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“

44 M ortul a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată într-un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!“ Uneltire împotriva lui Isus

45 M ulţi dintre iudeii care au venit la Maria şi care au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.

46 D ar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.

47 C onducătorii preoţilor şi fariseii au adunat Sinedriul şi au zis: – Ce să facem? Omul Acesta face multe semne.

48 D acă-L lăsăm să continue aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici atât locul, cât şi neamul!

49 Î nsă unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: – Voi nu ştiţi nimic!

50 N u vă daţi seama că este mai de folos pentru voi să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întregul neam?!

51 D ar nu a spus lucrul acesta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus urma să moară pentru neam

52 ş i nu numai pentru neam, ci şi ca să-i adune laolaltă pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.

53 A şadar, din ziua aceea au plănuit să-L omoare.

54 C a urmare, Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în regiunea din apropierea pustiei, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo cu ucenicii.

55 P aştele iudeilor era aproape şi mulţi din ţinutul acela se suiau la Ierusalim înainte de Paşte ca să se curăţească.

56 E i Îl căutau pe Isus şi-şi spuneau unii altora, în timp ce stăteau în Templu: „Ce credeţi? Nu va veni la sărbătoare?“

57 D ar conducătorii preoţilor şi fariseii dăduseră poruncă ca, dacă cineva ştie unde este, să le dea de ştire, astfel încât să-L poată aresta.