1 A tunci Elifaz din Teman a luat cuvântul şi i-a zis:

2 „ Dacă ar îndrăzni cineva să-ţi vorbească, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

3 I ată că tu i-ai învăţat pe mulţi, tu ai întărit mâinile slăbite.

4 C uvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau şi au întărit genunchii care se îndoiau.

5 D ar acum necazul a venit asupra ta şi eşti descurajat; te atinge şi te laşi copleşit.

6 N u este oare frica de Dumnezeu încrederea ta, iar curăţia căilor tale nu este ea nădejdea ta?

7 G ândeşte-te, te rog! A pierit vreodată un om nevinovat? Sau au fost vreodată cei drepţi nimiciţi?

8 A şa cum am văzut eu, cei care ară răutatea şi seamănă necazul, le culeg roadele.

9 S uflarea lui Dumnezeu îi nimiceşte, iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.

10 U rletul leului, răgetul leului fioros încetează şi colţii leilor tineri sunt zdrobiţi.

11 L eul cel puternic piere din lipsă de pradă, iar puii leoaicei sunt risipiţi.

12 M i s-a spus un cuvânt pe ascuns, urechea mea a auzit o şoaptă.

13 Î n mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopţii, când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,

14 m -au năpădit frica şi cutremurul şi-au început să-mi tremure oasele.

15 U n duh a trecut uşor prin faţa mea; atunci părul de pe trup mi s-a zbârlit.

16 S -a oprit, dar nu i-am putut desluşi înfăţişarea; conturul cuiva era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea:

17 « Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu? Poate el să fie curat înaintea Făcătorului său?

18 D acă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi şi găseşte greşeli chiar şi la îngerii Săi,

19 c u atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut, ale căror temelii sunt în ţărână şi care sunt striviţi mai uşor decât o molie.

20 D e dimineaţa până seara sunt nimiciţi; pier şi sunt daţi uitării pentru totdeauna.

21 N u le este smulsă oare funia cortului lor? Ei mor însă fără să fi dobândit înţelepciune.»