1 A tunci Elifaz din Teman a luat cuvântul şi i-a zis:

And Eliphaz the Temanite answereth and saith: --

2 „ Dacă ar îndrăzni cineva să-ţi vorbească, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

Hath one tried a word with thee? -- Thou art weary! And to keep in words who is able?

3 I ată că tu i-ai învăţat pe mulţi, tu ai întărit mâinile slăbite.

Lo, thou hast instructed many, And feeble hands thou makest strong.

4 C uvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau şi au întărit genunchii care se îndoiau.

The stumbling one do thy words raise up, And bowing knees thou dost strengthen.

5 D ar acum necazul a venit asupra ta şi eşti descurajat; te atinge şi te laşi copleşit.

But now, it cometh in unto thee, And thou art weary; It striketh unto thee, and thou art troubled.

6 N u este oare frica de Dumnezeu încrederea ta, iar curăţia căilor tale nu este ea nădejdea ta?

Is not thy reverence thy confidence? Thy hope -- the perfection of thy ways?

7 G ândeşte-te, te rog! A pierit vreodată un om nevinovat? Sau au fost vreodată cei drepţi nimiciţi?

Remember, I pray thee, Who, being innocent, hath perished? And where have the upright been cut off?

8 A şa cum am văzut eu, cei care ară răutatea şi seamănă necazul, le culeg roadele.

As I have seen -- ploughers of iniquity, And sowers of misery, reap it!

9 S uflarea lui Dumnezeu îi nimiceşte, iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.

From the breath of God they perish, And from the spirit of His anger consumed.

10 U rletul leului, răgetul leului fioros încetează şi colţii leilor tineri sunt zdrobiţi.

The roaring of a lion, And the voice of a fierce lion, And teeth of young lions have been broken.

11 L eul cel puternic piere din lipsă de pradă, iar puii leoaicei sunt risipiţi.

An old lion is perishing without prey, And the whelps of the lioness do separate.

12 M i s-a spus un cuvânt pe ascuns, urechea mea a auzit o şoaptă.

And unto me a thing is secretly brought, And receive doth mine ear a little of it.

13 Î n mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopţii, când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,

In thoughts from visions of the night, In the falling of deep sleep on men,

14 m -au năpădit frica şi cutremurul şi-au început să-mi tremure oasele.

Fear hath met me, and trembling, And the multitude of my bones caused to fear.

15 U n duh a trecut uşor prin faţa mea; atunci părul de pe trup mi s-a zbârlit.

And a spirit before my face doth pass, Stand up doth the hair of my flesh;

16 S -a oprit, dar nu i-am putut desluşi înfăţişarea; conturul cuiva era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea:

It standeth, and I discern not its aspect, A similitude over-against mine eyes, Silence! and a voice I hear:

17 « Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu? Poate el să fie curat înaintea Făcătorului său?

`Is mortal man than God more righteous? Than his Maker is a man cleaner?

18 D acă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi şi găseşte greşeli chiar şi la îngerii Săi,

Lo, in His servants He putteth no credence, Nor in His messengers setteth praise.'

19 c u atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut, ale căror temelii sunt în ţărână şi care sunt striviţi mai uşor decât o molie.

Also -- the inhabitants of houses of clay, (Whose foundation in the dust, They bruise them before a moth.)

20 D e dimineaţa până seara sunt nimiciţi; pier şi sunt daţi uitării pentru totdeauna.

From morning to evening are beaten down, Without any regarding, for ever they perish.

21 N u le este smulsă oare funia cortului lor? Ei mor însă fără să fi dobândit înţelepciune.»

Hath not their excellency been removed with them? They die, and not in wisdom!