1 A tunci Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:

And Bildad the Shuhite answereth and saith: --

2 „ Până când vei mai vorbi astfel şi până când vor fi cuvintele tale ca un vânt năprasnic?

Till when dost thou speak these things? And a strong wind -- sayings of thy mouth?

3 O are va perverti Dumnezeu judecata dreaptă? Va perverti Cel Atotputernic ce e drept?

Doth God pervert judgment? And doth the Mighty One pervert justice?

4 D acă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, El i-a pedepsit pentru păcatul lor.

If thy sons have sinned before Him, And He doth send them away, By the hand of their transgression,

5 D acă tu Îl cauţi pe Dumnezeu şi te rogi Celui Atotputernic,

If thou dost seek early unto God, And unto the Mighty makest supplication,

6 d acă eşti curat şi drept, cu siguranţă, El Însuşi te va apăra şi-ţi va da înapoi locuinţa dreptăţii tale.

If pure and upright thou, Surely now He waketh for thee, And hath completed The habitation of thy righteousness.

7 D eşi începutul tău a fost neînsemnat, zilele tale de pe urmă vor fi prospere.

And thy beginning hath been small, And thy latter end is very great.

8 Î ntreabă generaţiile anterioare şi află ce-au învăţat părinţii lor,

For, ask I pray thee of a former generation, And prepare to a search of their fathers,

9 p entru că noi suntem doar de ieri şi nu ştim nimic, iar zilele noastre pe pământ sunt doar o umbră.

(For of yesterday we, and we know not, For a shadow our days on earth.)

10 O are nu te vor învăţa şi nu-ţi vor spune şi nu vor scoate ei cuvinte din mintea lor?

Do they not shew thee -- speak to thee, And from their heart bring forth words?

11 C reşte papirusul unde nu este mlaştină? Creşte trestia unde nu este apă?

`Doth a rush wise without mire? A reed increase without water?

12 P e când este încă verde şi netăiată, se usucă mai repede ca iarba.

While it in its budding -- uncropt, Even before any herb it withereth.

13 A şa sunt căile celor ce uită pe Dumnezeu; aşa piere nădejdea celui lipsit de evlavie.

So the paths of all forgetting God, And the hope of the profane doth perish,

14 Î ncrederea lui este ca un fir subţire şi sprijinul lui este ca pânza unui păianjen.

Whose confidence is loathsome, And the house of a spider his trust.

15 S e bizuie pe casa lui, dar ea nu este tare, se prinde de ea, dar ea nu ţine.

He leaneth on his house -- and it standeth not: He taketh hold on it -- and it abideth not.

16 E l este ca o plantă plină de sevă în lumina soarelui, care îşi întinde ramurile deasupra grădinii,

Green he before the sun, And over his garden his branch goeth out.

17 î şi ţese rădăcinile printre pietre, caută un loc între stânci.

By a heap his roots are wrapped, A house of stones he looketh for.

18 D ar când e smulsă din locul ei, locul acela îi spune: «Nu te-am văzut niciodată!»

If doth destroy him from his place, Then it hath feigned concerning him, I have not seen thee!

19 A ceasta este bucuria căii ei, iar din pământ vor răsări altele.

Lo, this the joy of his way, And from the dust others spring up.'

20 N u, Dumnezeu nu-l va respinge pe cel curat, nici nu va întări mâinile celor ce fac rău.

Lo, God doth not reject the perfect, Nor taketh hold on the hand of evil doers.

21 E l va umple din nou cu râsete gura ta, şi va aşeza strigăte de bucurie pe buzele tale.

While he filleth with laughter thy mouth, And thy lips with shouting,

22 C ei ce te urăsc vor fi acoperiţi de ruşine şi cortul celui rău nu va mai fi.“

Those hating thee do put on shame, And the tent of the wicked is not!