1 A nd Bildad the Shuhite answereth and saith: --

Atunci Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:

2 T ill when dost thou speak these things? And a strong wind -- sayings of thy mouth?

„Până când vei mai vorbi astfel şi până când vor fi cuvintele tale ca un vânt năprasnic?

3 D oth God pervert judgment? And doth the Mighty One pervert justice?

Oare va perverti Dumnezeu judecata dreaptă? Va perverti Cel Atotputernic ce e drept?

4 I f thy sons have sinned before Him, And He doth send them away, By the hand of their transgression,

Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, El i-a pedepsit pentru păcatul lor.

5 I f thou dost seek early unto God, And unto the Mighty makest supplication,

Dacă tu Îl cauţi pe Dumnezeu şi te rogi Celui Atotputernic,

6 I f pure and upright thou, Surely now He waketh for thee, And hath completed The habitation of thy righteousness.

dacă eşti curat şi drept, cu siguranţă, El Însuşi te va apăra şi-ţi va da înapoi locuinţa dreptăţii tale.

7 A nd thy beginning hath been small, And thy latter end is very great.

Deşi începutul tău a fost neînsemnat, zilele tale de pe urmă vor fi prospere.

8 F or, ask I pray thee of a former generation, And prepare to a search of their fathers,

Întreabă generaţiile anterioare şi află ce-au învăţat părinţii lor,

9 ( For of yesterday we, and we know not, For a shadow our days on earth.)

pentru că noi suntem doar de ieri şi nu ştim nimic, iar zilele noastre pe pământ sunt doar o umbră.

10 D o they not shew thee -- speak to thee, And from their heart bring forth words?

Oare nu te vor învăţa şi nu-ţi vor spune şi nu vor scoate ei cuvinte din mintea lor?

11 ` Doth a rush wise without mire? A reed increase without water?

Creşte papirusul unde nu este mlaştină? Creşte trestia unde nu este apă?

12 W hile it in its budding -- uncropt, Even before any herb it withereth.

Pe când este încă verde şi netăiată, se usucă mai repede ca iarba.

13 S o the paths of all forgetting God, And the hope of the profane doth perish,

Aşa sunt căile celor ce uită pe Dumnezeu; aşa piere nădejdea celui lipsit de evlavie.

14 W hose confidence is loathsome, And the house of a spider his trust.

Încrederea lui este ca un fir subţire şi sprijinul lui este ca pânza unui păianjen.

15 H e leaneth on his house -- and it standeth not: He taketh hold on it -- and it abideth not.

Se bizuie pe casa lui, dar ea nu este tare, se prinde de ea, dar ea nu ţine.

16 G reen he before the sun, And over his garden his branch goeth out.

El este ca o plantă plină de sevă în lumina soarelui, care îşi întinde ramurile deasupra grădinii,

17 B y a heap his roots are wrapped, A house of stones he looketh for.

îşi ţese rădăcinile printre pietre, caută un loc între stânci.

18 I f doth destroy him from his place, Then it hath feigned concerning him, I have not seen thee!

Dar când e smulsă din locul ei, locul acela îi spune: «Nu te-am văzut niciodată!»

19 L o, this the joy of his way, And from the dust others spring up.'

Aceasta este bucuria căii ei, iar din pământ vor răsări altele.

20 L o, God doth not reject the perfect, Nor taketh hold on the hand of evil doers.

Nu, Dumnezeu nu-l va respinge pe cel curat, nici nu va întări mâinile celor ce fac rău.

21 W hile he filleth with laughter thy mouth, And thy lips with shouting,

El va umple din nou cu râsete gura ta, şi va aşeza strigăte de bucurie pe buzele tale.

22 T hose hating thee do put on shame, And the tent of the wicked is not!

Cei ce te urăsc vor fi acoperiţi de ruşine şi cortul celui rău nu va mai fi.“