1 H earken unto Me, ye pursuing righteousness, Seeking Jehovah, Look attentively unto the rock -- ye have been hewn, And unto the hole of the pit -- ye have been digged.

«Ascultaţi-Mă, voi, care urmăriţi dreptatea, voi, care-L căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi şi spre groapa din care aţi fost scoşi!

2 L ook attentively unto Abraham your father, And unto Sarah -- she bringeth you forth, For -- one -- I have called him, And I bless him, and multiply him.

Uitaţi-vă la Avraam, părintele vostru, şi la Sara care v-a născut! Când l-am chemat, era doar el singur, dar Eu l-am binecuvântat şi l-am înmulţit!

3 F or Jehovah hath comforted Zion, He hath comforted all her wastes, And He setteth her wilderness as Eden, And her desert as a garden of Jehovah, Joy, yea, gladness is found in her, Confession, and the voice of song.

Tot astfel Domnul va mângâia Sionul, va mângâia toate ruinele lui; îi va face pustia ca Edenul, şi deşertul asemenea grădinii Domnului: bucurie şi veselie se vor afla în el, mulţumire şi cântec.

4 A ttend unto Me, O My people, And, O My nation, unto Me give ear. For a law from Me goeth out, And My judgment to the light, Peoples I do cause to rest.

Ascultă-Mă, poporul Meu! Ia aminte la ce spun, neamul Meu, pentru că Legea va ieşi de la Mine, iar dreptatea Mea o voi face o lumină pentru popoare!

5 N ear My righteousness, Gone out hath My salvation and Mine arms, Peoples they judge, on Me isles do wait, Yea, on Mine arm they do wait with hope.

Dreptatea Mea se apropie, mântuirea Mea se arată, iar braţul Meu este pe cale să judece popoarele; ţinuturile de lângă mare aşteaptă şi nădăjduiesc în braţul Meu.

6 L ift ye up to the heavens your eyes, And look attentively unto the earth beneath, For the heavens as smoke have vanished, And the earth as a garment weareth out, And its inhabitants as gnats do die, And My salvation is to the age, And My righteousness is not broken.

Ridicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi în jos spre pământ! Căci cerurile se vor risipi ca fumul, pământul se va învechi ca o haină, iar cei ce trăiesc pe el vor muri ca ţânţarii. Mântuirea Mea însă va dăinui pururi şi dreptatea Mea nu va avea sfârşit.

7 H earken unto Me, ye who know righteousness, A people, in whose heart My law, Fear ye not the reproach of men, And for their reviling be not affrighted,

Ascultaţi-Mă, voi, care cunoaşteţi dreptatea, tu, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, nu-ţi fie frică de insultele lor,

8 F or as a garment eat them doth a moth, And as wool eat them doth a worm, And My righteousness is to the age, And My salvation to all generations.

căci îi va mânca molia ca pe o haină, viermele îi va mânca aşa cum mănâncă lâna. Dreptatea Mea însă va dăinui pururea, iar mântuirea Mea va fi pentru toate generaţiile.»

9 A wake, awake, put on strength, O arm of Jehovah, Awake, as days of old, generations of the ages, Art not Thou it that is hewing down Rahab, Piercing a dragon!

Trezeşte-Te! Trezeşte-Te! Îmbracă-Te în putere, braţ al Domnului! Trezeşte-Te ca în zilele din vechime, ca în generaţiile de demult! Nu eşti Tu Acela Care l-ai tăiat pe Rahab în bucăţi, Care ai străpuns monstrul Tanin ?

10 A rt not Thou it that is drying up a sea, Waters of a great deep? That hath made deep places of a sea A way for the passing of the redeemed?

Nu eşti Tu Acela Care ai uscat marea, apele marelui adânc, Care ai făcut un drum în adâncurile mării, pentru ca cei răscumpăraţi să treacă?

11 A nd the ransomed of Jehovah turn back, And they have come to Zion with singing, And joy age-during on their head, Gladness and joy they attain, Fled away have sorrow and sighing,

Răscumpăraţii Domnului se vor întoarce şi vor intra în Sion cu strigăte de bucurie. O bucurie veşnică le va încununa capetele; bucuria şi veselia îi vor copleşi, iar necazul şi suspinul vor fugi de la ei.

12 I -- I He -- your comforter, Who thou -- and thou art afraid of man? he dieth! And of the son of man -- grass he is made!

«Eu, chiar Eu sunt Cel Ce te mângâi! De ce te temi, atunci, de omul cel muritor, de fiul omului care trece ca iarba,

13 A nd thou dost forget Jehovah thy maker, Who is stretching out the heavens, and founding earth, And thou dost fear continually all the day, Because of the fury of the oppressor, As he hath prepared to destroy. And where the fury of the oppressor?

uitând astfel de Domnul, Creatorul tău, Care a desfăşurat cerurile şi a pus temeliile pământului şi îngrozindu-te toată ziua de mânia asupritorului, care umblă să nimicească? Unde este mânia asupritorului?

14 H astened hath a wanderer to be loosed, And he doth not die at the pit, And his bread is not lacking.

Cel subjugat va fi eliberat curând; el nu va muri în temniţă, nici nu-i va lipsi pâinea.

15 A nd I Jehovah thy God, Quieting the sea, when its billows roar, Jehovah of Hosts His name.

Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Cel Care stârneşte marea şi face să-i urle valurile – Domnul Oştirilor este Numele Său.

16 A nd I put My words in thy mouth, And with the shadow of My hand have covered thee, To plant the heavens, and to found earth, And to say to Zion, `My people thou.'

Am pus cuvintele Mele în gura ta şi te-am acoperit cu umbra mâinii Mele, ca să aşez cerurile, să pun temeliile pământului şi să zic Sionului: ‘Tu eşti poporul Meu!’» Cupa mâniei Domnului

17 S tir thyself, stir thyself, rise, Jerusalem, Who hast drunk from the hand of Jehovah The cup of His fury, The goblet, the cup of trembling, thou hast drunk, Thou hast wrung out.

Trezeşte-te! Trezeşte-te! Ridică-te, Ierusalime, tu, care ai băut din mâna Domnului cupa mâniei Lui, care ai sorbit până la drojdii potirul ameţelii!

18 T here is not a leader to her Out of all the sons she hath borne, And there is none laying hold on her hand Out of all the sons she hath nourished.

Între toţi fiii pe care i-a născut, nu este nici unul care să-l călăuzească; între toţi fiii pe care i-a crescut, nu este nici unul care să-l apuce de mână.

19 T hese two are meeting thee, who is moved for thee? Spoiling and destruction -- Famine and sword, who -- I comfort thee?

Aceste două nenorociri au venit peste tine: pustiirea şi nimicirea, foametea şi sabia. Cine mai poate să plângă pentru tine? Cine te mai poate mângâia?

20 T hy sons have been wrapt up, they have lain down, At the head of all out places, as a wild ox a net, They are full of the fury of Jehovah, The rebuke of Thy God.

Fiii tăi zac leşinaţi la fiecare colţ de uliţă, ca o antilopă prinsă în laţ; sunt plini de mânia Domnului şi de mustrarea Dumnezeului tău.

21 T herefore, hear, I pray thee, this, O afflicted and drunken one, and not with wine,

De aceea, ascultă aceasta, tu, care eşti asuprit, tu, care eşti beat, dar nu de vin!

22 T hus said thy Lord Jehovah, and thy God, He pleadeth his people: `Lo, I have taken out of thy hand the cup of trembling, The goblet, the cup of My fury, Thou dost not add to drink it any more.

Aşa vorbeşte Stăpânul tău, Domnul şi Dumnezeul tău, Apărătorul poporului Său: «Iată, ţi-am luat din mână cupa ameţelii, iar din potirul mâniei Mele nu vei mai bea vreodată!

23 A nd I have put it into the hand of those afflicting thee, Who have said to thy soul, Bow down, and we pass over, And thou makest as the earth thy body, And as the street to those passing by!'

O voi pune în mâna celor ce te chinuie, a celor care ţi-au zis: ‘Apleacă-te, ca să putem călca peste tine!’ Ţi-ai făcut atunci spatele ca pământul şi ca un drum pe care ei să umble!»