1 A nd Zophar the Naamathite answereth and saith: --

Atunci Ţofar din Naamat a luat cuvântul şi a zis:

2 I s a multitude of words not answered? And is a man of lips justified?

„Să rămână tot acest potop de cuvinte fără răspuns şi toate aceste vorbe multe să fie o dovadă a dreptăţii?

3 T hy devices make men keep silent, Thou scornest, and none is causing blushing!

Crezi că flecăreala ta va închide gura altora şi că-ţi vei bate joc de alţii fără să te mustre nimeni?

4 A nd thou sayest, `Pure my discourse, And clean I have been in Thine eyes.'

Tu zici: «Învăţătura mea e curată şi sunt fără pată în ochii Tăi!»,

5 A nd yet, O that God had spoken! And doth open His lips with thee.

dar de-ar vorbi Dumnezeu, de Şi-ar deschide gura împotriva ta

6 A nd declare to thee secrets of wisdom, For counsel hath foldings. And know thou that God forgetteth for thee, of thine iniquity.

şi de ţi-ar arăta tainele înţelepciunii, – căci adevărata înţelepciune are două feţe, – ai şti atunci că Dumnezeu ţi-a iertat mai mult decât meriţi.

7 B y searching dost thou find out God? Unto perfection find out the Mighty One?

Poţi tu să descoperi misterele lui Dumnezeu? Poţi tu să descoperi capătul Celui Atotputernic?

8 H eights of the heavens! -- what dost thou? Deeper than Sheol! -- what knowest thou?

Ele sunt cât înălţimile cerurilor – ce poţi face? Ele sunt mai adânci decât Locuinţa Morţilor – ce poţi şti?

9 L onger than earth its measure, And broader than the sea.

Întinderea lor este mai lungă decât pământul şi mai largă decât marea.

10 I f He pass on, and shut up, and assemble, Who then dost reverse it?

Dacă El trece şi întemniţează şi cheamă la judecată, cine-L poate opri?

11 F or he hath known men of vanity, And He seeth iniquity, And one doth not consider!

Pentru că El îi cunoaşte pe bărbaţii înşelători, iar când vede răutatea, oare nu va lua seamă?

12 A nd empty man is bold, And the colt of a wild ass man is born.

Dar un om nătâng nu poate deveni înţelept, după cum nici măgarul sălbatic nu se poate naşte om.

13 I f thou -- thou hast prepared thy heart, And hast spread out unto Him thy hands,

Dacă îţi vei îndrepta inima şi îţi vei ridica mâinile spre El,

14 I f iniquity in thy hand, put it far off, And let not perverseness dwell in thy tents.

dacă vei înlătura nedreptatea din mâna ta şi nu vei lăsa ca în cortul tău să locuiască răutatea,

15 F or then thou liftest up thy face from blemish, And thou hast been firm, and fearest not.

atunci îţi vei putea ridica faţa fără să te ruşinezi, vei fi tare şi nu te vei teme.

16 F or thou dost forget misery, As waters passed away thou rememberest.

Îţi vei uita necazul şi-ţi vei aminti de ea ca de apele care au trecut.

17 A nd above the noon doth age rise, Thou fliest -- as the morning thou art.

Viaţa ta va fi mai strălucitoare ca amiaza şi întunericul ei va fi ca dimineaţa.

18 A nd thou hast trusted because their is hope, And searched -- in confidence thou liest down,

Vei fi plin de încredere pentru că va fi nădejde, vei fi păzit şi te vei odihni în siguranţă.

19 A nd thou hast rested, And none is causing trembling, And many have entreated thy face;

Te vei culca şi nimeni nu te va mai înspăimânta; mulţi vor căuta bunăvoinţa ta.

20 A nd the eyes of the wicked are consumed, And refuge hath perished from them, And their hope a breathing out of soul!

Dar ochii celor răi vor cădea de oboseală, orice cale de scăpare va fi pierdută pentru ei şi nădejdea lor e să-şi dea ultima suflare.“