1 A nd now, laughed at me, Have the younger in days than I, Whose fathers I have loathed to set With the dogs of my flock.

Dar acum ei mă batjocoresc, ei, cei mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu i-am considerat vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.

2 A lso -- the power of their hands, why to me? On them hath old age perished.

Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, de vreme ce rămăseseră fără vigoare?

3 W ith want and with famine gloomy, Those fleeing to a dry place, Formerly a desolation and waste,

Epuizaţi de sărăcie şi de foame, cutreierau pustia, noaptea, prin locuri părăsite şi pustii,

4 T hose cropping mallows near a shrub, And broom-roots their food.

smulgeau nalbă dintre arbuşti, mâncau chiar şi rădăcini de verigel.

5 F rom the midst they are cast out, (They shout against them as a thief),

Erau izgoniţi din mijlocul oamenilor, striga lumea după ei ca după nişte hoţi.

6 I n a frightful place of valleys to dwell, Holes of earth and clefts.

Ei locuiau în văi uscate, între stânci şi-n gropile pământului.

7 A mong shrubs they do groan, Under nettles they are gathered together.

Urlau printre tufişuri, se îngrămădeau în mărăcini.

8 S ons of folly -- even sons without name, They have been smitten from the land.

Fii ai nebunilor şi ai celor fără nume, ei au fost izgoniţi din ţară.

9 A nd now, their song I have been, And I am to them for a byword.

Dar acum ei cântă, râzând de mine; am devenit de pomină printre ei.

10 T hey have abominated me, They have kept far from me, And from before me have not spared to spit.

Mă urăsc, se îndepărtează de mine, nu se sfiesc să mă scuipe în faţă.

11 B ecause His cord He loosed and afflicteth me, And the bridle from before me, They have cast away.

Pentru că El mi-a slăbit coarda arcului şi m-a smerit, ei nu mai au frâu faţă de mine.

12 O n the right hand doth a brood arise, My feet they have cast away, And they raise up against me, Their paths of calamity.

La dreapta mea se ridică o gloată. Ei întind curse picioarelor mele şi ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.

13 T hey have broken down my path, By my calamity they profit, `He hath no helper.'

Îmi nimicesc cărările, îmi măresc necazul şi nimeni nu-i opreşte.

14 A s a wide breach they come, Under the desolation have rolled themselves.

Ajung la mine ca printr-o spărtură largă. Se rostogolesc printre dărâmături.

15 H e hath turned against me terrors, It pursueth as the wind mine abundance, And as a thick cloud, Hath my safety passed away.

Spaimele mă copleşesc, demnitatea mi-e smulsă ca de vânt, siguranţa mea se risipeşte ca un nor.

16 A nd now, in me my soul poureth itself out, Seize me do days of affliction.

Sufletul mi-e vărsat din mine, m-au cuprins zilele suferinţei.

17 A t night my bone hath been pierced in me, And mine eyelids do not lie down.

Noaptea îmi străpunge oasele, iar durerile care mă rod n-au odihnă.

18 B y the abundance of power, Is my clothing changed, As the mouth of my coat it doth gird me.

Cu o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina, mă strânge ca gulerul de la tunică.

19 C asting me into mire, And I am become like dust and ashes.

El m-a aruncat în noroi şi-am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.

20 I cry unto Thee, And Thou dost not answer me, I have stood, and Thou dost consider me.

Strig către Tine, dar Tu nu răspunzi; stau în picioare, dar Tu stai şi te uiţi la mine.

21 T hou art turned to be fierce to me, With the strength of Thy hand, Thou oppresest me.

Ai devenit crud cu mine, mă loveşti cu tăria mâinii Tale,

22 T hou dost lift me up, On the wind Thou dost cause me to ride, And Thou meltest -- Thou levellest me.

mă ridici deasupra vântului şi mă arunci în furia furtunii.

23 F or I have known To death Thou dost bring me back, And the house appointed for all living.

Ştiu că mă duci la moarte, în locul hotărât pentru toţi cei vii.

24 S urely not against the heap Doth He send forth the hand, Though in its ruin they have safety.

Nimeni nu întinde mâna unui om deznădăjduit, când strigă după ajutor în necazul său.

25 D id not I weep for him whose day is hard? Grieved hath my soul for the needy.

N-am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele? N-a fost întristat sufletul meu pentru cel sărac?

26 W hen good I expected, then cometh evil, And I wait for light, and darkness cometh.

Dar când aşteptam binele, a venit răul şi când aşteptam lumina, a venit întunericul.

27 M y bowels have boiled, and have not ceased, Gone before me have days of affliction.

Măruntaiele îmi fierb fără încetare, zile de suferinţă vin peste mine.

28 M ourning I have gone without the sun, I have risen, in an assembly I cry.

Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă ridic în adunare şi strig după ajutor.

29 A brother I have been to dragons, And a companion to daughters of the ostrich.

Am ajuns frate cu şacalii şi tovarăş cu struţii.

30 M y skin hath been black upon me, And my bone hath burned from heat,

Pielea mi se înnegreşte şi cade, şi oasele îmi ard de febră.

31 A nd my harp doth become mourning, And my organ the sound of weeping.

Lira îmi este instrument de jale, iar fluierul meu scoate sunete de plâns.