1 “ But now those who are younger than I have me in derision, whose fathers I would have disdained to put with my sheep dogs.

Dar acum ei mă batjocoresc, ei, cei mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu i-am considerat vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.

2 O f what use is the strength of their hands to me, men in whom ripe age has perished?

Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, de vreme ce rămăseseră fără vigoare?

3 T hey are gaunt from lack and famine. They gnaw the dry ground, in the gloom of waste and desolation.

Epuizaţi de sărăcie şi de foame, cutreierau pustia, noaptea, prin locuri părăsite şi pustii,

4 T hey pluck salt herbs by the bushes. The roots of the broom are their food.

smulgeau nalbă dintre arbuşti, mâncau chiar şi rădăcini de verigel.

5 T hey are driven out from among men. They cry after them as after a thief;

Erau izgoniţi din mijlocul oamenilor, striga lumea după ei ca după nişte hoţi.

6 S o that they dwell in frightful valleys, and in holes of the earth and of the rocks.

Ei locuiau în văi uscate, între stânci şi-n gropile pământului.

7 A mong the bushes they bray; and under the nettles they are gathered together.

Urlau printre tufişuri, se îngrămădeau în mărăcini.

8 T hey are children of fools, yes, children of base men. They were flogged out of the land.

Fii ai nebunilor şi ai celor fără nume, ei au fost izgoniţi din ţară.

9 “ Now I have become their song. Yes, I am a byword to them.

Dar acum ei cântă, râzând de mine; am devenit de pomină printre ei.

10 T hey abhor me, they stand aloof from me, and don’t hesitate to spit in my face.

Mă urăsc, se îndepărtează de mine, nu se sfiesc să mă scuipe în faţă.

11 F or he has untied his cord, and afflicted me; and they have thrown off restraint before me.

Pentru că El mi-a slăbit coarda arcului şi m-a smerit, ei nu mai au frâu faţă de mine.

12 O n my right hand rise the rabble. They thrust aside my feet, They cast up against me their ways of destruction.

La dreapta mea se ridică o gloată. Ei întind curse picioarelor mele şi ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.

13 T hey mar my path, They set forward my calamity, without anyone’s help.

Îmi nimicesc cărările, îmi măresc necazul şi nimeni nu-i opreşte.

14 A s through a wide breach they come, in the middle of the ruin they roll themselves in.

Ajung la mine ca printr-o spărtură largă. Se rostogolesc printre dărâmături.

15 T errors have turned on me. They chase my honor as the wind. My welfare has passed away as a cloud.

Spaimele mă copleşesc, demnitatea mi-e smulsă ca de vânt, siguranţa mea se risipeşte ca un nor.

16 “ Now my soul is poured out within me. Days of affliction have taken hold on me.

Sufletul mi-e vărsat din mine, m-au cuprins zilele suferinţei.

17 I n the night season my bones are pierced in me, and the pains that gnaw me take no rest.

Noaptea îmi străpunge oasele, iar durerile care mă rod n-au odihnă.

18 B y great force is my garment disfigured. It binds me about as the collar of my coat.

Cu o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina, mă strânge ca gulerul de la tunică.

19 H e has cast me into the mire. I have become like dust and ashes.

El m-a aruncat în noroi şi-am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.

20 I cry to you, and you do not answer me. I stand up, and you gaze at me.

Strig către Tine, dar Tu nu răspunzi; stau în picioare, dar Tu stai şi te uiţi la mine.

21 Y ou have turned to be cruel to me. With the might of your hand you persecute me.

Ai devenit crud cu mine, mă loveşti cu tăria mâinii Tale,

22 Y ou lift me up to the wind, and drive me with it. You dissolve me in the storm.

mă ridici deasupra vântului şi mă arunci în furia furtunii.

23 F or I know that you will bring me to death, To the house appointed for all living.

Ştiu că mă duci la moarte, în locul hotărât pentru toţi cei vii.

24 “ However doesn’t one stretch out a hand in his fall? Or in his calamity therefore cry for help?

Nimeni nu întinde mâna unui om deznădăjduit, când strigă după ajutor în necazul său.

25 D idn’t I weep for him who was in trouble? Wasn’t my soul grieved for the needy?

N-am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele? N-a fost întristat sufletul meu pentru cel sărac?

26 W hen I looked for good, then evil came; When I waited for light, there came darkness.

Dar când aşteptam binele, a venit răul şi când aşteptam lumina, a venit întunericul.

27 M y heart is troubled, and doesn’t rest. Days of affliction have come on me.

Măruntaiele îmi fierb fără încetare, zile de suferinţă vin peste mine.

28 I go mourning without the sun. I stand up in the assembly, and cry for help.

Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă ridic în adunare şi strig după ajutor.

29 I am a brother to jackals, and a companion to ostriches.

Am ajuns frate cu şacalii şi tovarăş cu struţii.

30 M y skin grows black and peels from me. My bones are burned with heat.

Pielea mi se înnegreşte şi cade, şi oasele îmi ard de febră.

31 T herefore my harp has turned to mourning, and my pipe into the voice of those who weep.

Lira îmi este instrument de jale, iar fluierul meu scoate sunete de plâns.