1 A nd now, laughed at me, Have the younger in days than I, Whose fathers I have loathed to set With the dogs of my flock.

Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

2 A lso -- the power of their hands, why to me? On them hath old age perished.

Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

3 W ith want and with famine gloomy, Those fleeing to a dry place, Formerly a desolation and waste,

Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

4 T hose cropping mallows near a shrub, And broom-roots their food.

Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

5 F rom the midst they are cast out, (They shout against them as a thief),

Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

6 I n a frightful place of valleys to dwell, Holes of earth and clefts.

Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

7 A mong shrubs they do groan, Under nettles they are gathered together.

Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

8 S ons of folly -- even sons without name, They have been smitten from the land.

Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

9 A nd now, their song I have been, And I am to them for a byword.

Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

10 T hey have abominated me, They have kept far from me, And from before me have not spared to spit.

Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

11 B ecause His cord He loosed and afflicteth me, And the bridle from before me, They have cast away.

Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

12 O n the right hand doth a brood arise, My feet they have cast away, And they raise up against me, Their paths of calamity.

Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

13 T hey have broken down my path, By my calamity they profit, `He hath no helper.'

Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

14 A s a wide breach they come, Under the desolation have rolled themselves.

Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

15 H e hath turned against me terrors, It pursueth as the wind mine abundance, And as a thick cloud, Hath my safety passed away.

Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

16 A nd now, in me my soul poureth itself out, Seize me do days of affliction.

Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

17 A t night my bone hath been pierced in me, And mine eyelids do not lie down.

Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

18 B y the abundance of power, Is my clothing changed, As the mouth of my coat it doth gird me.

De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

19 C asting me into mire, And I am become like dust and ashes.

Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

20 I cry unto Thee, And Thou dost not answer me, I have stood, and Thou dost consider me.

Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

21 T hou art turned to be fierce to me, With the strength of Thy hand, Thou oppresest me.

Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

22 T hou dost lift me up, On the wind Thou dost cause me to ride, And Thou meltest -- Thou levellest me.

Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

23 F or I have known To death Thou dost bring me back, And the house appointed for all living.

Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

24 S urely not against the heap Doth He send forth the hand, Though in its ruin they have safety.

Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

25 D id not I weep for him whose day is hard? Grieved hath my soul for the needy.

Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

26 W hen good I expected, then cometh evil, And I wait for light, and darkness cometh.

Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

27 M y bowels have boiled, and have not ceased, Gone before me have days of affliction.

Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

28 M ourning I have gone without the sun, I have risen, in an assembly I cry.

Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

29 A brother I have been to dragons, And a companion to daughters of the ostrich.

Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

30 M y skin hath been black upon me, And my bone hath burned from heat,

Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

31 A nd my harp doth become mourning, And my organ the sound of weeping.

Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.