1 A nd Job answereth and saith: --

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2 T ruly I have known that so, And what -- is man righteous with God?

bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

3 I f he delight to strive with Him -- He doth not answer him one of a thousand.

Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.

4 W ise in heart and strong in power -- Who hath hardened toward Him and is at peace?

A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

5 W ho is removing mountains, And they have not known, Who hath overturned them in His anger.

El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.

6 W ho is shaking earth from its place, And its pillars move themselves.

Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.

7 W ho is speaking to the sun, and it riseth not, And the stars He sealeth up.

Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.

8 S tretching out the heavens by Himself, And treading on the heights of the sea,

Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.

9 M aking Osh, Kesil, and Kimah, And the inner chambers of the south.

El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

10 D oing great things till there is no searching, And wonderful, till there is no numbering.

El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

11 L o, He goeth over by me, and I see not, And He passeth on, and I attend not to it.

Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.

12 L o, He snatches away, who bringeth it back? Who saith unto Him, `What dost Thou?'

Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice:,, Ce faci?``

13 G od doth not turn back His anger, Under Him bowed have proud helpers.

Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.

14 H ow much less do I -- I answer Him? Choose out my words with Him?

Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?

15 W hom, though I were righteous, I answer not, For my judgment I make supplication.

Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.

16 T hough I had called and He answereth me, I do not believe that He giveth ear my voice.

Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;

17 B ecause with a tempest He bruiseth me, And hath multiplied my wounds for nought.

El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

18 H e permitteth me not to refresh my spirit, But filleth me with bitter things.

care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

19 I f of power, lo, the Strong One; And if of judgment -- who doth convene me?

Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

20 I f I be righteous, Mine mouth doth declare me wicked, Perfect I am! -- it declareth me perverse.

Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

21 P erfect I am! -- I know not my soul, I despise my life.

Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

22 I t is the same thing, therefore I said, `The perfect and the wicked He is consuming.'

Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

23 I f a scourge doth put to death suddenly, At the trial of the innocent He laugheth.

Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

24 E arth hath been given Into the hand of the wicked one. The face of its judges he covereth, If not -- where, who he?

Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

25 M y days have been swifter than a runner, They have fled, they have not seen good,

Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

26 T hey have passed on with ships of reed, As an eagle darteth on food.

trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

27 T hough I say, `I forget my talking, I forsake my corner, and I brighten up!'

Dacă zic:, Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`

28 I have been afraid of all my griefs, I have known that Thou dost not acquit me.

sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

29 I -- I am become wicked; why this? vain I labour.

Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?

30 I f I have washed myself with snow-water, And purified with soap my hands,

Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,

31 T hen in corruption Thou dost dip me, And my garments have abominated me.

Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!

32 B ut if a man like myself -- I answer him, We come together into judgment.

Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

33 I f there were between us an umpire, He doth place his hand on us both.

Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.

34 H e doth turn aside from off me his rod, And His terror doth not make me afraid,

Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.

35 I speak, and do not fear Him, But I am not right with myself.

Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.