1 I s there not a warfare to man on earth? And as the days of an hireling his days?

Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.

2 A s a servant desireth the shadow, And as a hireling expecteth his wage,

Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,

3 S o I have been caused to inherit months of vanity, And nights of misery they numbered to me.

aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.

4 I f I lay down then I said, `When do I rise!' And evening hath been measured, And I have been full of tossings till dawn.

Mă culc, şi zic:, Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.

5 C lothed hath been my flesh worms, And a clod of dust, My skin hath been shrivelled and is loathsome,

Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.

6 M y days swifter than a weaving machine, And they are consumed without hope.

Zilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!

7 R emember Thou that my life a breath, Mine eye turneth not back to see good.

Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

8 T he eye of my beholder beholdeth me not. Thine eyes upon me -- and I am not.

Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.

9 C onsumed hath been a cloud, and it goeth, So he who is going down to Sheol cometh not up.

Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!

10 H e turneth not again to his house, Nor doth his place discern him again.

Nu se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.

11 A lso I -- I withhold not my mouth -- I speak in the distress of my spirit, I talk in the bitterness of my soul.

De aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.

12 A sea- am I, or a dragon, That thou settest over me a guard?

Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?

13 W hen I said, `My bed doth comfort me,' He taketh away in my talking my couch.

Cînd zic:, Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,`

14 A nd thou hast affrighted me with dreams, And from visions thou terrifiest me,

atunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.

15 A nd my soul chooseth strangling, Death rather than my bones.

Ah! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!

16 I have wasted away -- not to the age do I live. Cease from me, for my days vanity.

Le dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!

17 W hat man that Thou dost magnify him? And that Thou settest unto him Thy heart?

Ce este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,

18 A nd inspectest him in the mornings, In the evenings dost try him?

să -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele?

19 H ow long dost Thou not look from me? Thou dost not desist till I swallow my spittle.

Cînd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

20 I have sinned, what do I to Thee, O watcher of man? Why hast Thou set me for a mark to Thee, And I am for a burden to myself -- and what?

Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

21 T hou dost not take away my transgression, And cause to pass away mine iniquity, Because now, for dust I lie down: And Thou hast sought me -- and I am not!

Pentruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``